Masacrul de la Jonestown. Jim Jones: „Nu ne-am sinucis. Am comis un act de sinucidere revoluționară”

Jim Jones (13 mai 1931 – 18 noiembrie 1931), predicator, activist politic și cel mai bine cunoscut ca liderul cultului Peoples Temple (între 1955 și 1978) care a condus peste 900 de adepți la o sinucidere în masă cunoscută numită Masacrul din Jonestown, în comuna sa izolată din junglă din Jonestown, Guyana, la 18 noiembrie 1978.

Născut la 13 mai 1931, în Crete, Indiana, SUA, Jim Jones a fondat Templul Poporului în Indianapolis în anii 1950, pentru ca mai apoi să se mute în California. Templul Poporului (Peoples Temple) a fost o organizație religioasă care teoretic își propunea să pună accentul pe justiție socială, egalitate și servicii comunitare dar care în timp s-a centralizat din ce în ce mai mult în jurul personalității liderului ei – Jim Jones – transformându-se într-un grup de tip cult.

• Un studiu a dezmințit un mit despre minele Regelui Solomon
• ADN-ul ciumei bubonice a fost găsit într-o mumie egipteană de acum 3.300 de ani

După ce în anii 1970, Jones a mutat Templul Poporului în California, numărul membrilor săi a crescut semnificativ. La sfârșitul anilor 1970, organizația a înființat un complex mare numit „Jonestown” localizat în Guyana, America de Sud, Jones prezentând public Jonestown ca pe o comunitate utopică dar care în realitate era marcată de izolare, control strict și foarte multe și grave abuzuri.

Copiii și bătrânii au fost forțați să se sinucidă

În noiembrie 1978, Templul Poporului a atras atenția internațională atunci când un grup de membri ai familiilor și jurnaliști îngrijorați au vizitat Jonestown. Pe fondul acuzațiilor tot mai numeroase de abuz și constrângere, congresmanul Leo Ryan și delegația sa au sosit pentru a investiga așezarea lui Jones. Cu toate acestea, vizita lor s-a încheiat tragic, când membrii Templului Popoarelor i-au atacat și ucis pe Ryan și pe alte câteva persoane. Temându-se de repercusiuni legale, Jones a orchestrat un eveniment de crimă-sinucidere în masă la 18 noiembrie 1978. Peste 900 de membri, inclusiv peste 200 de copii, au murit după ce au ingerat o băutură, Flavor Aid, cu aromă de struguri și cianură.

Dar nu toată lumea a murit de bunăvoie în acea zi, unii adepți fiind injectați cu forța cu soluția în care se afla cianură, în special copiii și persoanele mai în vârstă.

În urma unor investigații făcute de jurnaliștii de la Time, aceștia au descoperit, confruntând și punând cap la cap declarațiile supraviețuitorilor, că 70% dintre cei care au murit în Jonestown erau persoane de culoare, ajunși în această situație de fapt din dorința de a scăpa de realitățile brutale ale vieții de ghetou din anii 1960 și 1970, visând la o viață mai bună pentru copiii și familiile lor, adică aproape tot ceea ce le promisese Jim Jones.

„O întreagă generație de oameni a fost pierdută în acea zi în Jonestown”

„Copiii acestor supraviețuitori”, scrie Time, „iar acum și nepoții lor, încă încearcă să înțeleagă propria descendență familială, luptându-se cu trauma moștenită și transmisă din generație în generație. O întreagă generație de oameni de culoare, unii dintre ei profesori, avocați, afaceriști și mentori din San Francisco și L.A. a fost pierdută în acea zi în Jonestown”.

Acest eveniment, cunoscut sub numele de Masacrul din Jonestown, rămâne unul dintre cele mai mari decese în masă din istoria modernă.

Peoples Temple și masacrul din Jonestown reprezintă un exemplu tragic al pericolelor cultelor și al abuzului de conducere carismatică. Evenimentele de la Jonestown au determinat, de asemenea, o supraveghere și o reglementare sporită a organizațiilor religioase și au contribuit la o mai bună înțelegere a dinamicii culturilor și a necesității de a pune în aplicare măsuri de protecție a persoanelor vulnerabile.

Adepții îl numeau pe Jim Jones „Tatăl”

În timpul vieții, Jones a predicat o ideologie ce reprezenta o combinație de socialism, creștinism și egalitate rasială, atrăgând un public divers.  Jones s-a autoproclamat drept liderul Templului Poporului, fiind adesea numit de adepții săi „Tatăl” sau „Tata”.

A pus în aplicare un control strict asupra vieții adepților săi, inclusiv asupra finanțelor, relațiilor și activităților zilnice ale acestora. I-a încurajat pe membri să întrerupă contactul cu familiile și prietenii lor din afara cultului. A organizat servicii de vindecare prin credință, pretinzând că vindecă boli și dizabilități.

Avea drepturi absolute asupra membrilor comunității pe care o conducea

Jones era cunoscut pentru personalitatea sa carismatică și pentru capacitatea de a atrage oamenii în cult, promițându-le adepților săi o comunitate utopică, liberă de rasism și capitalism.

Devenit deja un fel de dictator aflat în mijlocul adepților săi, Jim Jones își permitea să ceară favoruri sexuale tinerelor membre ori de câte ori dorea, acestea neavând voie să se opună. Era singurul care putea decide dacă tineri din congregația lui se pot căsători și tot el avea dreptul să-i despartă pe copii de părinții lor.

Jones a murit în urma unei răni prin împușcare la cap, în Jonestown, Guyana, la 18 noiembrie 1978. Moartea sa a avut loc în timpul masacrului din Jonestown, când a ordonat uciderea în masă și sinuciderea a peste 900 de membri ai grupului său religios Templul Poporului. Totuși, nu se știe dacă Jones a fost împucat de altcineva ori s-a sinucis.

Masacrul din Jonestown rămâne unul dintre cele mai mari decese în masă din istoria Americii. Acțiunile lui Jones și tragedia de la Jonestown au dus la o supraveghere sporită a cultelor și la o nouă legislație pentru a preveni astfel de incidente. Viața sa și evenimentele din jurul Templului Poporului au fost subiectul a numeroase cărți, documentare și filme.

Expresia „a bea Kool-Aid” sau „a bea Flavor Aid” a devenit o referință culturală la supunerea oarbă și la loialitatea neîndoielnică. Leadershipul carismatic al lui Jones și capacitatea de a-și manipula adepții au fost subiecte de studiu psihologic. Era cunoscut ca având un comportament paranoic și vorbea frecvent despre o apocalipsă iminentă. Jones a avut o viață personală tumultuoasă, incluzând multiple relații extraconjugale și acuzații de abuz sexual în cadrul cultului. A folosit tactici de frică și propagandă pentru a-și controla adepții și pentru a-și menține controlul asupra puterii.

Ultimele sale cuvinte înainte să moară, înregistrate pe o casetă

„Nu ne-am sinucis, am comis un act de sinucidere revoluționară, protestând împotriva condițiilor unei lumi inumane. (…) Dacă mă vezi ca prietenul tău, voi fi prietenul tău. Dacă mă vezi ca pe tatăl tău, voi fi tatăl tău, pentru aceia dintre voi care nu au un tată. Dacă mă vezi ca pe salvatorul tău, voi fi salvatorul tău. Dacă mă vezi ca Dumnezeul tău, voi fi Dumnezeul tău. (…) Fii și fiices de cățea capitalistă anarhistă, nenorocită și nesuferită. Asta cred eu despre rudele mele și așa mă exprim la adresa lor. (…) Toată viața mea am suferit de sărăcie și am înfruntat multe dezamăgiri și dureri, așa cum este obișnuit un om. De aceea vreau să îi fac fericiți pe ceilalți și vreau să se simtă ca acasă. Aș vrea să-mi aleg singur felul în care voi muri. M-am săturat să fiu chinuit ca în Iad. (…) Dacă te-ai născut în America capitalistă, în America rasistă, în America fascistă, atunci te-ai născut în păcat. Dar dacă te naști în socialism, nu ești născut în păcat. Dragostea este singura armă. La naiba cu asta! Rahat! Martin Luther King a murit cu dragostea în mână! Kennedy a murit vorbind despre ceva ce nici măcar nu putea să înțeleagă, un fel de iubire generalizată și nici măcar nu a susținut-o vreodată. A fost doborât. Rahat! Dragostea este singura armă cu care trebuie să lupt. Dar am o grămadă de alte arme! Am ghearele mele! Am cuțite, am dinamită… Am o grămadă de arme pentru a lupta! Voi lupta! Voi lupta! Nu există Rai acolo sus, așa că va trebui să facem Raiul aici jos.

„Cred că suntem cei mai puri comuniști care există”

În ziua în care a avut loc sinuciderea în masă, adică la 18 noiembrie 1978, 80 de persoane au supraviețuit. Plus cele câteva sute de membri ai cultului care se aflau în San Francisco și Los Angeles.

Născut în timpul Marii Depresiuni, Jim Jones a fost singurul fiu al lui James Thurman Warren Jones Sr, un membru alcoolic al Ku Klux Klan care în cea mai mare parte a timpului făcea bani din activități empirice precum ghicitul, și al lui Lynetta Putnam, despre care Jones spunea că era parțial indiancă Cherokee. În 1949, Jones s-a însurat cu o asistentă medicală pe care o cunoscuse la un spital local în care se angajase ca infirmier, cei trei adoptând mai mulți copii de origini etnice diferite, cu toții având să moară mai târziu, la 18 noiembrie 1978 în Masacrul de la Jonestown.

În copilărie, scrie IMDb.com, Jim Jones obișnuia să ucidă animale ale străzii pentru care, mai apoi, organiza, ocazional, așa zise înmormântări.

Nu am avut parte de niciun fel de dragoste. Nu am știut ce naiba este dragostea (Jim Jones despre perioada copilăriei sale) Eram considerat gunoiul cartierului.

În 1980, regizorul William A. Graham a realizat un film inspirat de faptele infame ale lui Jim Jones, pelicula numindu-se Tragedia din Guyana: Povestea lui Jim Jones, figura lui fiind portretizată de actorul Powers Boothe.

Surse:

https://www.imdb.com/title/tt0080832/?ref_=nmbio_trv

https://www.britannica.com/biography/Jim-Jones

https://time.com/6120017/jonestown-massacre-survivors/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Povestea sângeroasă a masacrului viking din Peștera Dunmore

Babi Iar, probabil cel mai amplu masacru comis de naziști în Uniunea Sovietică

Arheologii au descoperit urmele unui masacru din Epoca Fierului

Documente secrete găsite de istorici ar putea fi chiar lista masacrului de la Katyn