Într-un efort inovator de a crea o punte senzorială către trecutul antic, o echipă de cercetători condusă de Barbara Huber, de la MPI of Geoanthropology (Germania), a recreat una dintre aromele folosite în balsamurile de mumificare egiptene ale unei femei importante din urmă cu mai bine de 3.500 de ani.
Botezată „mirosul eternității”, aroma străveche va fi prezentată la Muzeul Moesgaard din Danemarca într-o expoziție viitoare, oferindu-le vizitatorilor o experiență senzorială unică: să întâlnească în mod direct un miros ambiental din antichitate, aflând astfel ce aromă aveau balsamurile de mumificare egiptene.
Cercetările echipei s-au concentrat pe substanțele de mumificare folosite la îmbălsămarea nobilei doamne Senetnay în dinastia a XVIII-a, în jurul anului 1450 î.Hr. Cercetătorii au folosit tehnici analitice avansate (precum cromatografie gazoasă-spectrometrie de masă, cromatografie gazoasă la temperatură înaltă-spectrometrie de masă și cromatografie lichidă-spectrometrie de masă, în tandem) pentru a reconstrui substanțele care au ajutat la conservarea și parfumarea lui Senetnay pentru eternitate.
„Am analizat reziduurile de balsam găsite în două borcane ritualice din echipamentul de mumificare al lui Senetnay care au fost excavate cu peste un secol în urmă de Howard Carter din Mormântul KV42 din Valea Regilor”, spune Huber.
Astăzi, borcanele sunt găzduite la Muzeul August Kestner din Hanovra, Germania. Echipa a descoperit că balsamurile conțineau un amestec de ceară de albine, ulei vegetal, grăsimi, bitum, rășini Pinaceae (cel mai probabil rășină de zadă), o substanță balsamică și rășină de dammar sau fistic, notează Eurek Alert.
„Aceste ingrediente complexe și diverse, unice pentru această perioadă timpurie, oferă o nouă înțelegere a practicilor sofisticate de mumificare și a rutelor comerciale de anvergură ale Egiptului”, spune Christian E. Loeben, egiptolog și curator la Muzeul August Kestner.
„Metodele noastre au fost, de asemenea, capabile să ofere informații cruciale asupra ingredientelor balsamului pentru care există informații limitate în sursele textuale egiptene antice contemporane”, observă Huber.
Lucrarea evidențiază, de asemenea, legăturile comerciale ale egiptenilor în mileniul II î.Hr. „Ingredientele din balsam arată clar că egiptenii antici își procurau materiale din afara tărâmului lor încă de la o dată timpurie. Numărul de ingrediente importate din balsamul ei subliniază, de asemenea, importanța lui Senetnay ca membru cheie al cercului interior al faraonului”, spune prof. Nicole Boivin, cercetătoare principală a proiectului.
Printre aceste ingrediente importate s-au numărat rășina de zada, care probabil provenea din nordul Mediteranei și, posibil, rășina de dammar, care provine exclusiv din copacii din pădurile tropicale din Asia de Sud-Est. Dacă se confirmă prezența rășinii de dammar, ca în balsamurile identificate recent din Saqqara, datând din mileniul I î.Hr., acest lucru ar sugera că egiptenii antici au avut acces la această rășină din Asia de Sud-Est prin comerț la distanță cu aproape un mileniu mai devreme decât se știa anterior.
Lucrând îndeaproape cu parfumierul francez Carole Calvez și cu muzeologul senzorial Sofia Collette Ehrich, echipa a recreat cu meticulozitate parfumul pe baza constatărilor lor analitice. „’Parfumul eternității’ reprezintă mai mult decât aroma procesului de mumificare. Întruchipează semnificația culturală, istorică și spirituală bogată a practicilor mortuare din Egiptul Antic”, notează Huber.
Prin crearea acestui miros pentru expunerea în muzeu, echipa speră să le ofere vizitatorilor o experiență captivantă, multisenzorială, permițându-le să se conecteze cu trecutul într-un mod olfactiv unic, aducând în același timp mistica mumificării egiptene antice în zilele noastre. Abordarea lor revoluționară nu numai că umple un gol temporal profund, dar le permite și persoanelor cu deficiențe de vedere să participe mai pe deplin la expoziția trecutului Egiptului, făcând noile rezultate ale cercetării asupra mumificării antice accesibile unui public mai larg.
Studiul a fost publicat în Scientific Reports.
Sclavia a fost inventată pe o mică insulă africană, potrivit arheologilor
Verii primitivi ai lui T-Rex dezvăluie noi informații despre sfârșitul dinozaurilor din Africa
Peșteri uriașe descoperite în America de Sud nu au fost făcute de procese geologice sau de oameni
Casă în stil de templu grecesc, salvată după ce a fost afectată timp de două secole de umezeală