Conflictul ascuns dintre Ionel Brătianu și Take Ionescu. Ce rol a jucat Nicolae Titulescu într-o luptă ce putea afecta interesele României

Contemporanii și ulterior istoricii l-au acuzat multă vreme pe Ionel Brătianu de faptul că a fost prea orgolios atunci când în delegația României care a participat la Conferința de Pace de la Paris din 1919 nu l-a inclus și pe Take Ionescu. Mulți au considerat că absența lui Take Ionescu din delegație a adus un prejudiciu României, deoarece liderul conservator avea extinse relații în cercurile înalte de la Paris. Însă, un episod petrecut la sfârșitul anului 1917 poate explica de ce Brătianu nu a apelat la relațiile speciale pe care le avea Take Ionescu la Paris. Mai poate explica și de ce Brătianu a fost multă vreme ostil lui Nicolae Titulescu.

Prin decizia bolșevicilor lui Lenin de a scoate Rusia din război, România rămânea singura țară aliată de pe Frontul de Est, iar continuarea războiului era imposibilă. Tocmai de aceea, prim-ministrul Ionel Brătianu a încercat să obțină acceptul aliaților pentru semnarea unui armistițiu.

• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”
• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?

Pe când Brătianu negocia cu aliații obținerea acceptului pentru a încheia o pace separată, un alt membru al guvernului pe care îl conducea a intervenit ascuns împotriva deciziilor guvernului pe care chiar el le votase.

„Pe Take Ionescu nu l-am înțeles bine și gândindu-mă nu-i înțeleg nici azi atitudinea. În conversații particulare era contra politicii lui Brătianu, pretindea mereu că vom pierde definitiv încrederea Aliaților și beneficiile jertfelor, marilor noastre jertfe. În Consiliul de Miniștri, de câte ori trebuia să se ia o hotărâre și prin urmare să spuie cuvântul său autorizat, hotărât şi cu răspundere, împărtășea părerile lui Brătianu”, scria I.G Duca.

Deși Take Ionescu votase în ședința guvernului pentru încheierea unui armistițiu cu Puterile Centrale, în culise el acționa împotriva acestei decizii.

Ciudată politică a lui Take Ionescu

În complicata perioadă în care România trebuia să decidă și să negocieze un armistițiu și apoi o viitoare pace, Take Ionescu a dus o politică ciudată, discordantă față de nota guvernului din care făcea parte. Take Ionescu, împreună cu Nicolae Titulescu, au redactat un memoriu prin care susțineau că România poate să continue lupta cu Puterile Centrale.

„Dealtminteri, în genere, în toată această perioadă Take Ionescu și prietenii lui au avut o stranie atitudine. Au redactat chiar un memoriu în scris pe care l-au remis oficial lui Saint-Aulaire (ambasadorul francez în România, n.r.) și lui Berthelot (șeful Misiunii Militare Franceze în România, n.r.) şi prin care declarau că România poate și trebuie să continue lupta. Firește, acest memoriu l-au redactat fără să ne spuie nimic nouă (guvernului, n.r.).

Am aflat pe urmă numai de existența lui, așa încât nici azi n-aș putea să spun în ce moment precis l-au remis reprezentanților Franței. Ceea ce știu pozitiv e că la întocmirea lui a jucat un rol deosebit Nicolae Titulescu. Aceasta a fost şi cauza pentru care Brătianu a fost ani de zile ostil lui Titulescu, iar Pherekyde a fost până într-atâta de indignat pe el încât nu l-a iertat până la moarte.

Am bănuit însă de pe atunci că se petrece ceva insolit. Întâi pentru că, de două-trei ori, mergând dimineața la Brătianu care stătea pe strada Romană, lângă Saint-Aulaire, am surprins pe Titulescu, pe Take lonescu și pe Mişu Cantacuzino mergând pe furiş la Saint-Aulaire și, în al doilea rând, pentru că mergând într-o seară la Titulescu i-a scăpat o frază care m-a pus pe gânduri.

Mărturisesc însă că nu credeam că intervențiile lor au mers aşa departe și că au avut un caracter atât de concret și, de ce n-aș adăuga-o, atât de întristător”.

Take Ionescu, Saint-Aulaire și Berthelot

Intervențiile lui Take Ionescu nu au avut succes la ambasadorul francez în România, contele de Saint-Aulaire, însă ele au găsit ușa deschisă la generalul francez Henri Mathias Berthelot. Generalul francez i-a telegrafiat direct lui Clemenceau și i-a spus că România, chiar și fără Rusia, poate continua războiul, dar Brătianu dorește să ajungă la o pacea separată cu Puterile Centrale. Clemenceau a reacționat violent și a acuzat România de trădarea cauzelor aliate.

Pentru a combate politica dusă de Take Ionescu, guvernul condus de Ionel Brătianu a trebuit să depună un efort intens pentru a explica că România nu are altă opțiune decât încheierea unui armistițiu cu Puterile Centrale, iar o eventuală continuare a luptelor ducea la o sinucidere a țării, o jertfă care nu putea schimba soarta războiului.

„Deocamdată trebuia însă rezolvat incidentul lui Clemenceau care putea să aibă consecințe grave. Trebuie să spun că Victor Antonescu (ambasadorul român la Paris, n.r.) s-a achitat de această sarcină în chip strălucit. Explicația pe care a avut-o cu Clemenceau și telegrama explicativă a lui Brătianu, expediată dealtfel înainte chiar de a afla de supărarea primului ministru francez, faimoasa telegramă pe care noi o numeam telegrama ‘de la France voisine’ (de la Franța vecină), au lămurit neînțelegerea şi au pus capăt deocamdată cel puțin incidentului”, mai nota I.G Duca.

Cert este că după acest incident puțina încredere pe care Ionel Brătianu o avea în Take Ionescu s-a risipit precum un fum, iar liderul liberal nu a putut uita nici acțiunea întreprinsă de Nicolae Titulescu.

Vă mai recomandăm să citiți și: 

Ciudatul incident între generalul Berthelot și România

Întâlnirea secretă a lui Ionel Brătianu cu liderii militari ai Antantei

Răzmerița împotriva lui Ionel Brătianu pentru ca România să intre în război în 1914

O semnătură rușinoasă a lui Gala Galaction și a unor înalți prelați români