A fost dezgropat cel mai vechi sistem de drenaj din China

Cel mai vechi sistem de drenaj al apei din China a fost descoperit în orașul antic Pingliangtai din districtul Huaiyang, orașul Zhoukou, China centrală. Țevile de apă din ceramică au o vechime de 4.000 de ani, datând din perioada neolitică chinezească Longshan.

Așezarea neolitică de la Pingliangtai avea o populație de aproximativ 500 de oameni și era împrejmuită de ziduri de pământ înconjurate de un șanț. Aceasta se afla pe o câmpie fluvială și era supusă musonilor sezonieri care inundau orașul într-o clipă.

• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?
• A fost descoperită o structură complexă care ar fi putut să fie creată doar de neanderthalieni

Înțelegerea modului de scurgere a apei acumulate în afara zidurilor a fost esențială pentru supraviețuirea orașului. Săpătura a scos la iveală cel mai vechi sistem de drenaj din China, unul urban extins și bine proiectat, care trece de-a lungul drumurilor, prin zidurile de pământ și prin porțile orașului.

Cum a fost construit cel mai vechi sistem de drenaj din China?

Pentru a ajuta la atenuarea excesului de apă de ploaie în timpul anotimpurilor ploioase, oamenii din Pingliangtai au construit și exploatat un sistem de drenaj cu două niveluri, care nu semăna cu nimic altceva de la acea vreme.

Ei au construit linii simple, dar coordonate, de șanțuri de scurgere, care mergeau paralel cu șirurile de case pentru a devia apa din zona rezidențială către o serie de conducte ceramice care transportau apa în șanțul din jur și departe de sat.

Un set de țevi de ceramică în stare excelentă a fost găsit sub pavaj în centrul de pază al Porții de Sud, trecând prin zidurile orașului. Țevile au fost așezate într-un șanț săpat cu o ușoară înclinare (înalt în interiorul zidurilor orașului, coborât către exterior), lat în partea de sus și îngust în partea de jos.

Două conducte din ceramică de aceleași dimensiuni și diametru au fost așezate una lângă alta la baza șanțului. Acestea au fost apoi îngropate și acoperite cu pavaj lângă drumul care ducea la poartă și ieșea pe aceasta, notează The History Blog.

S-a descoperit că un alt set de țevi a fost instalat printr-o spargere a zidului orașului. Aceasta a fost probabil o măsură de urgență pentru a scurge apa din oraș după un eveniment de inundație. După scurgerea apei, golurile din zidul orașului au fost reparate și țevile puse în șanțuri pentru a crea o scurgere permanentă.

Țevile erau un produs standardizat

Țevile ceramice sunt tuburi drepte, în segmente de aproximativ 36-46 de centimetri lungime. Secțiunile sunt interconectate pentru a extinde lungimea conductelor și pentru a transporta apa pe distanțe mari.

Grosimea pereților conductei este consecventă, la fel ca modelul de pe suprafață, ceea ce indică faptul că acestea au fost un produs standardizat construit special pentru cel mai vechi sistem de drenaj. Acestea nu ar fi putut fi făcute ad-hoc, stabilite de cartiere sau de către proprietari individuali; acesta a fost un exemplu proiectat și executat de planificare urbană de către comunitate, nu de către o autoritate centrală puternică a statului.

Ceea ce este surprinzător pentru cercetători este că așezarea Pingliangtai prezintă puține dovezi de ierarhie socială. Casele sale erau uniform de mici și nu prezintă semne de stratificare socială sau de inegalități semnificative în rândul populației. Săpăturile de la cimitirul orașului nu au găsit nicio dovadă a unei ierarhii sociale în înmormântări, o diferență semnificativă față de săpăturile din alte orașe din apropiere din aceeași epocă.

Nu a fost nevoie de o autoritate centrală pentru a construi cel mai vechi sistem de drenaj

Dar, în ciuda aparentei lipse a unei autorități centralizate, populația orașului s-a reunit și a întreprins coordonarea atentă necesară pentru producerea țevilor ceramice, pentru planificarea amenajării acestora și pentru instalarea și întreținerea lor, un proiect care probabil a presupus mult efort din partea comunității.

Nivelul de complexitate asociat acestor conducte respinge o înțelegere anterioară în domeniile arheologice care susține că doar o putere de stat centralizată cu elite de guvernare ar fi capabilă să adune organizarea și resursele pentru a construi un sistem complex de management al apei.

Studiul a fost publicat în Nature Water.

Vă recomandăm să citiți și:

Un panda mare, descoperit în groapa de sacrificiu a unui mare împărat chinez

Un întreg oraș mayaș, descoperit de arheologi fără să viziteze deloc acel ținut

Un nou studiu a confirmat că Vlad Țepeș plângea cu lacrimi de sânge

Ce tratamente bizare foloseau strămoșii noștri pentru a vindeca boli?