În ziua de 22 noiembrie 1917, a avut loc la Iași un Consiliu de Miniștri extrem de important pentru soarta României. După ce bolșevicii ruși au solicitat încheierea unui armistițiu cu Puterile Centrale, România, rămasă singura țară aliată de pe Frontul de Est, se vedea în situația de a hotărî dacă trimite reprezentați la Focșani pentru încheierea unui armistițiu cu Puterile Centrale.

La Consiliul din data de 22 noiembrie 1917, desfășurat sub președinția Regelui Ferdinand, au mai fost prezenți pe lângă membrii guvernului și generalii Prezan, Averescu şi Eremia Grigorescu.

• Arheologii chinezi au dezgropat o armură excepțională din 6.000 de solzi. Cui a aparținut?
• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”

La începutul dezbaterii, prim-ministrul Ionel Brătianu a expus situația de pe front. Trupele ruse se aflau în pragul anarhiei bolșevice și amenințau însăși existența statului român.

Lenin și bolșevicii care acaparaseră puterea la Sankt-Petersburg erau hotărâți să încheie nu doar un armistițiu cu Puterile Centrale, ci și o viitoare pace. În aceste condiții dramatice, Ionel Brătianu s-a pronunțat pentru încheierea unui armistițiu între România și Puterile Centrale.

Atitudinea lui Take Ionescu

Deși toți miniștrii au aprobat propunerea lui Brătianu în Consiliu, inclusiv Take Ionescu, acesta se pronunța în privat împotriva politicilor duse de primul-ministru.

„Pe Take Ionescu nu l-am înțeles bine și gândindu-mă nu-i înțeleg nici azi atitudinea. În conversații particulare era contra politicii lui Brătianu, pretindea mereu că vom pierde definitiv încrederea Aliaților și beneficiile jertfelor, marilor noastre jertfe. În Consiliul de Miniștri, de câte ori trebuia să se ia o hotărâre și prin urmare să spuie cuvântul său autorizat, hotărât şi cu răspundere, împărtășea părerile lui Brătianu.

De fapt, vedea că nu e altceva de făcut decât ceea ce făceam noi și oficial adera la hotărârile noastre; pe de altă parte voia să apară Aliaților mai credincios decât Brătianu şi atunci, în particular, combătea deciziile ce purtau propria iscălitură. Era se vede sugestionat de imaginea lui Ianus cu cele două fețe”, nota I.G. Duca, ministru al Instrucțiuni Publice și Cultelor în guvernul condus de Ionel Brătianu.

Averescu, „sah la Rege”

Prezent la discuțiile din Consiliu, generalul Alexandru Averescu, un adversar al lui Ionel Brătianu, a simțit nevoia să îl șicaneze pe Regele Ferdinand cu o mică intrigă. Deși, formal, Regele Ferdinand era comandatul trupelor aliate româno-ruse de pe frontul din țară, în realitate comanda trupelor ruse a fost exercitată de generalii ruși, din statul-major rus, aflați la Iași.

„În orice caz Averescu, știind probabil din indiscrețiile Iașului starea de spirit a lui Take Ionescu, a crezut momentul potrivit pentru a face o intrigă. Şi după ce Brătianu a vorbit, a cerut şi el cuvântul și, cu un aer mefistofelic, a cerut Guvernului lămuriri asupra scopului armistițiului. Desigur, spre surprinderea lui, a putut repede constata că Brătianu și Take Ionescu sunt de acord, căci ambii i-au răspuns invocând aceleași argumente și chiar aproape cu aceleași cuvinte.

Atunci Averescu a aruncat o nouă săgeată, de astă dată vădit pentru a plictisi pe Rege. A întrebat dacă e absolut nevoie să trimitem şi noi delegați, dacă nu sunt deajuns delegații ruși întrucât armata noastră a fost sub comandament rusesc, Regele, care era foarte gelos de prerogativele lui, a protestat imediat cu indignare, iar faptul în sine fiind inexact și de bună seamă Averescu o știa -Brătianu şi chiar generalul Grigorescu – i-au arătat cu dovezi netemeinicia suspectei sale afirmații”, consemna I.G. Duca.

Cine au fost delegații României la negocierile pentru armistițiu

Discuțiile din Consiliu s-au terminat destul de repede. Guvernul a decis ca România să trimită delegați la negocierile de la Focşani cu Puterile Centrale împreună cu delegații generalului rus Scerbacev.

Cei mandatați pentru a negocia termenii armistițiului au fost generalul Al. Lupescu și coloneii N. Condeescu, I. Răşcanu și Mladian. Ei au primit instrucții scrise, iar generalul Constantin Prezan, șeful Marelui cartier General al Armatei Române, a primit asigurări de la generalul rus Scerbacev că instrucțiunile delegaților ruși vor fi identice cu cele ale delegațiilor români.

„Delegații noștri vor trebui să declare lămurit şi în toate împrejurările că instrucțiile lor sunt pur militare. Dacă delegații inamici vor căuta să afle ceva despre intențiile noastre politice, ei se vor mărgini sistematic să răspundă că nu știu nimic, că vor referi Guvernului. Durata armistițiului nostru va trebui firește să fie aceea a armistițiului rusesc”, scria I.G. Duca.

Regele Ferdinand: „Când am intrat în război știam că va fi greu, prevedeam chiar că se poate să fim învinși, dar…”

La finalul ședinței Guvernului, Regele Ferdinand, emoționat, avea să spună următoarele cuvinte care au rămas în istorie:

„Când am intrat în război știam că va fi greu, prevedeam chiar că se poate să fim învinși; nu mi-a putut însă trece prin minte că vom fi victima unui act de trădare fără precedent în istorie și că astfel va veni o zi ca cea de azi, în care să trebuiască să ne gândim cum să ieșim cu onoare fără a ne sinucide”.

Încă o dată, la fel ca în Consiliul de Coroană din 27 august 1916, Regele reușise prin câteva cuvinte să sintetizase situația complicată în care se afla România.

Vă recomandăm să citiți și:

În urmă cu 140 de ani se năştea Il Duce

luziile lui Hitler și „Leul de mare”

Maica Tereza, îngerul milei, al bunătății și al generozității. „O viață care nu este trăită pentru alții nu este o viață”

În urmă cu 109 ani, Austro-Ungaria declara război Serbiei, marcând astfel începutul Primului Război Mondial