Un studiu recent a oferit perspective fascinante asupra structurii sociale și a practicilor de rudenie ale comunităților din Europa de Vest, dezvăluind că europenii din Neolitic erau monogami.
Cercetarea a fost publicată în Nature.
Cercetătorii au descoperit informații valoroase despre modul în care aceste societăți antice au fost organizate prin analiza ADN-ului uman antic dintr-un sit din Gurgy „les Noisats”, Franța, datând de acum 7.000 de ani.
Perioada neolitică, cunoscută și sub numele de Noua Epocă a Pietrei, a fost o eră preistorică care a marcat tranziția de la vânători-culegători la agricultură. Această perioadă este caracterizată prin dezvoltarea agriculturii, domesticirea animalelor și utilizarea uneltelor din piatră șlefuită.
Perioada neolitică a avut loc acum aproximativ 10.000-4.500 de ani, variind în diferite regiuni ale lumii, reamintește Interesting Engineering. Înțelegerea organizării sociale a comunităților neolitice a fost o provocare din cauza deficitului de date despre relațiile biologice și practicile de rudenie din societățile preistorice.
Cercetările anterioare s-au bazat în mare măsură pe descoperirile arheologice, ceea ce a făcut ca determinarea relațiilor genetice dintre indivizii îngropați împreună sau originile lor să fie dificilă. Dar datorită progreselor în tehnologia ADN-ului antic și a metodelor analitice, cercetătorii au putut acum să reconstruiască relații genetice detaliate.
Combinând date la nivelul întregului genom cu dovezi arheologice, echipa condusă de Maïté Rivollat a studiat rămășițele a aproximativ 100 de indivizi îngropați în Gurgy, datând din aproximativ 4850-4500 î.Hr. Datele au sugerat că europenii din Neolitic erau monogami, iar descendența comunității a fost urmărită prin linia masculină.
„Absența fraților de la un singur părinte și numărul mare de frați buni adulți sugerează că existau condiții de sănătate stabile și o rețea socială de susținere, facilitând o fertilitate ridicată și o mortalitate scăzută”, au scris autorii în studiu.
O altă descoperire interesantă a fost că această comunitate ocupase locul doar pentru câteva decenii și era conectată genetic prin două origini principale care se întindeau pe șapte generații.
Aceste descoperiri reprezintă un pas înainte semnificativ în înțelegerea societăților neolitice europene. Cercetarea deschide calea pentru viitoare studii arheogenetice pentru a obține o perspectivă mai largă asupra acestor comunități antice, oferind perspective detaliate asupra practicilor lor de rudenie, a modelelor de reședință și a organizării sociale.
În plus, utilizarea datelor la nivel de genom întreg pentru a reconstrui relațiile genetice străvechi stabilește un precedent pentru cercetări similare în alte situri neolitice europene.
Pe măsură ce cercetătorii descoperă mai multe informații despre aceste populații antice, ne putem aștepta să obținem o înțelegere mai profundă a modului în care aceste societăți au trăit, au interacționat și au contribuit la modelarea istoriei umane.
Astfel de descoperiri oferă conexiuni valoroase cu trecutul nostru, îmbogățindu-ne cunoștințele despre diversele culturi care au prosperat cândva în cele mai îndepărtate perioade ale timpului.
ADN-ul antic dezvăluie comunitatea diversă din Machu Picchu
Mormântul antic sculptat în stâncă ce a ajuns să fie dat uitării
Un cimitir roman antic cu 125 de morminte, descoperit întâmplător în Fâșia Gaza
O descoperire delicioasă: au fost găsite dovezi pentru cel mai vechi curry din Asia de Sud-Est