Fosila unei țestoase perfect conservate oferă indicii despre habitatul de acum 150 de milioane de ani

Fosila unei țestoase perfect conservate găsită în Bavaria de Jos oferă indicii importante atât despre specie, cât și despre habitatul din sudul Germaniei din urmă cu 150 de milioane de ani.

Fosila este cel mai bine conservat specimen de Solnhofia parsonsi găsit până în prezent. Membrele sale anterioare și cele posterioare sunt relativ scurte, ceea ce sugerează că țestoasa a trăit lângă coastă. Acest lucru este în contrast cu țestoasele marine de astăzi, care au membrele alungite și trăiesc în larg.

„Niciun individ Solnhofia cu astfel de extremități complet conservate nu a fost descris până acum”, spune Felix Augustin, de la grupul de lucru Biogeologie din cadrul Universității din Tübingen (Germania). Capul și carapacea lui Solnhofia parsonsi sunt, de asemenea, clar conservate.

Fosila unei țestoase s-a păstrat în calcar în detalii uimitoare

Fosila unei țestoase a arătat că ciocul acesteia este lung și ascuțit, capul este triunghiular și, la puțin peste nouă centimetri lungime, măsoară aproape jumătate din lungimea carapacei.

„Este posibil ca Solnhofia să-și fi folosit capul mare pentru a zdrobi alimente dure, cum ar fi nevertebratele cu cochilie, așa cum vedem la unele țestoase moderne, dar asta nu înseamnă că acestea îi formau exclusiv dieta”, spune Márton Rabi, de la Universitatea din Tübingen și coautor al studiului, care a fost publicat în revista PLOS ONE.

Numele Solnhofia se referă la zăcămintele de calcar din Solnhofen, un loc situat la sud de Nürnberg, în valea Altmühl. Acolo au fost găsite fosile celebre ale uneia dintre cele mai vechi păsări, Archaeopteryx, și ale multor pterozauri și reptile marine.

Un loc propice pentru studiul fosilelor

Straturile de calcar Solnhofen, care sunt bogate în fosile, se întind de-a lungul întregii văi Altmühl. Fosila de Solnhofia parsonsi a fost găsită într-o carieră din districtul Painten, la vest de Regensburg, unde săpăturile sistematice pentru fosile se desfășoară doar de aproximativ 20 de ani.

„Conservarea foarte bună a fosilelor din straturile de calcar poate fi explicată de condițiile de mediu din acel moment”, spune Andreas Matzke, de la Universitatea din Tübingen și coautor al studiului.

Cu aproximativ 150 de milioane de ani în urmă, o mare tropicală de mică adâncime se întindea în sudul Germaniei; conținea multe insule și recife ce separau bazinele de largul mării. Particulele plutitoare s-au scufundat pe fundul bazinului, formând straturi de calcar.

Ce se întâmplă cu fosila unei țestoase într-un astfel de habitat?

Dacă un animal moare, rămășițele sale se scufundă și ele. Datorită schimbului scăzut al apei lagunei cu marea deschisă, conținutul de oxigen era atât de scăzut, iar conținutul de sare atât de mare încât plantele și animalele moarte nu s-au descompus. Rămășițele de plante și animale au fost conservate și fosilizate în calcar, adesea cu detalii unice, explică Phys.org.

Regiunea este considerată unul dintre cele mai importante situri din lume pentru fosile din Mezozoic, care a început cu aproximativ 250 de milioane de ani în urmă și a durat până la dispariția dinozaurilor, în urmă cu 66 de milioane de ani.

Fosila de Solnhofia parsonsi subliniază importanța sitului relativ recent descoperit în districtul Painten. Fosilele de vertebrate găsite în calcarul de acolo sunt acum studiate științific. Muzeul Dinozaurilor din Denkendorf din apropiere expune descoperirile, inclusiv pe Solnhofia parsonsi.

Vă recomandăm să citiți și:

Civilizația antică avansată care a dispărut brusc în urmă cu 2.500 de ani

Noi cercetări susțin că Stonehenge avea o acustică impresionantă

Peștera celor 100.000 de soldați: „Armata” unică în lume, care nu poate fi explicată

Dinozaurul Iani, „ultima suflare” a unei specii într-o lume în schimbare