Împăratul Shōwa, cunoscut în mod obișnuit în țările occidentale sub numele Hirohito, a fost cel de-al 124-lea împărat al Japoniei, domnind din 25 decembrie 1926, atunci când s-a stins din viață tatăl său, împăratul Taisho, până la moartea lui, în 1989. Hirohito și soția sa, Nagako, au avut doi fii și cinci fiice, fiind succedat de al cincilea copil și fiul său cel mare, Akihito.
Tot Akihito, fostul împărat al Japoniei (între 1989 și 2019), a sfidat 1.500 de ani de tradiție odată cu mariajul, în 1959, cu o femeie de rând. Până în 1979, Hirohito era singurul monarh din lume cu titlul de „împărat”. A fost, de asemenea, primul împărat japonez care a transmis la radio, anunțând capitularea Japoniei.
Hirohito a fost cel mai longeviv domnitor din istoria Japoniei și unul dintre cei mai longevivi din lume. Este un record de longevitate foarte admirat chiar și într-o țară în care domnia pe viață este un lucru de la sine înțeles. Totuși, niciun împărat nu a trăit și nu a domnit atât de mult ca Hirohito. În decursul vieții sale de 87 de ani (Hirohito a murit de cancer, la 7 ianuarie 1989), în afara preocupărilor administrative și „împărătești”, Hirohito a avut trei mari pasiuni – luptele sumo, biologia marină și telenovelele.
Aproape de sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, atunci când liderii japonezi se certau dacă să se predea sau nu necondiționat Aliaților, Hirohito a fost cel care a luat decizia finală de a capitula. După capitularea Japoniei în 1945, Hirohito a devenit o figură fără putere politică.
„Fie ca întreaga națiune să continue ca o singură familie din generație în generație, mereu fermă în credința sa, în caracterul nepieritor al pământului său divin și conștientă de povara grea a responsabilităților sale și de lungul drum care o așteaptă. Să vă uniți forțele totale pentru a fi dedicați construcției pentru viitor. Cultivați căile corectitudinii; încurajați noblețea spiritului și lucrați cu hotărâre, astfel încât să puteți spori gloria înnăscută a statului imperial și să țineți pasul cu progresul lumii”. (Hirohito)
„Doresc ca planurile concrete de încheiere a războiului, fără a fi împiedicate de politica existentă, să fie studiate rapid și să se facă eforturi pentru a le pune în aplicare”. (Hirohito)
„Poporul nostru a crezut prea mult în statul imperial și a disprețuit Marea Britanie și Statele Unite. Militarii noștri au acordat prea multă importanță spiritului și nu au ținut cont de știință”. (Hirohito)
Hirohito s-a născut la 29 aprilie 1901, la Palatul Aoyama din Tokyo și, conform tradițiilor monahale, nu a fost crescut de părinți. Astfel, primii ani din viață Hirohito și-i i-a petrecut în grija unui viceamiral în retragere și apoi a unui însoțitor imperial, iar de la 7 ani și până la 19 a studiat în instituții școalare special create pentru copiii nobilimii. Hirohito a fost supra specializat în domeniul militar și cel religios, dar și în materii precum matematica și fizica.
În 1921, Hirohito a atins primul record imperial, odată cu pelerinajul pe care l-a făcut alături de alte 34 de persoane prin Europa de Vest. Cu acea ocazie, Hirohito a dvenit primul prinț moștenitor japonez care a călătorit vreodată în străinătate. La întoarcerea sa în Japonia, Hirohito a devenit regent al tatălui său bolnav cronic asumându-și îndatoririle de împărat.
În septembrie 1923, un cutremur puternic a lovit orașul Tokyo provocând moartea a peste 100.000 de oameni și aproape 65% din casele capitalei japoneze fiind distruse. În urma acestei furii a naturii s-a dezlănțuit atunci și furia oamenilor. Profitând de haosul creat în urma cutremurului, mai mulți japonezi au ucis etnici coreeni și cu orientări de stânga, după ce au fost suspectați și acuzați că au provocat intenționat incendii și că au jefuit orașul. În luna decembrie a aceluiași an, Hirohito avea să supraviețuiască unei tentative de asasinat, o lună mai târziu căsătorindu-se cu prințesa Nagako care i-a dăruit 7 copii.
Cam în aceeași perioadă, Hirohito a pus capăt practicii concubinajului imperial și în decembrie 1926 a devenit oficial împăratul Japoniei. Printre inovațiile și politicile imediate adoptate odată cu venirea sa pe tron s-au numărat legea privind votul universal al bărbaților și demiterea din funcție a primului ministru, după o perioadă în care economia se prăbușise, militarismul crescuse și avuseseră loc o serie de asasinate politice.
În 1932, Guvernul a suferit o lovitură puternică atunci când noul prim-ministru a fost asasinat de ofițerii de marină revoltați de faptul că fusese emis un tratat în urma căruia se limita numărul de nave de război japoneze. Odată cu asasinarea lui Inukai Tsuyoshi în 1932, a fost schimbată și procedura de numire a prim miniștrilor, astfel că au fost desemnați în această funcție doar oameni proveniți din armată și nu din partide politice (care, oricum, au fost desființate în 1940).
În 1931, perioadă în care relațiile conflictuale dintre Japonia și China deveneau și mai intense și mai problematice decât erau înainte, reprezentanți ai armatei japoneze au inițiat Incident Manciurian, ce a reprezentat o acțiune de sabotaj ca pretext pentru invazia japoneză a nord-estului Chinei a regiunii cunoscută sub numele de Manciuria. Japonezii au aruncat în aer o cale ferată dând vina pe mercenarii chinezi și folosind mai apoi evenimentul ca pretext pentru a prelua Manciuria, în nord-estul Chinei, și pentru a înființa acolo un stat marionetă.
După ce în 1937 a izbucnit războiul, Armata japoneză a masacrat aproximativ 200.000 de civili și prizonieri de război în orașul Nanking și în localitățile din împrejurimi, au violat femei și prizonierele pe care le-au luat cu ei le-au transformat în prostituate. Date fiind aceste aspecte, deși Hirohito nu a fost de acord cu acțiunile sinistre ale invaziei, din teama de a nu împins de armată să abdice, a ales să nu acționeze promt și corespunzător și, mai rău, a aprobat utilizarea armelor chimice și dezrădăcinarea țăranilor.
Odată cu terminarea războiului, o constituție postbelică a păstrat monarhia însă a fost schimbat statutul împăratului, acesta devenind un simplu simbol al statului, puterea în luarea deciziilor revenind reprezentanților aleși.
Între 1945 și 1951, Hirohito a inițiat un tur prin toată Japonia, supraveghind eforturile de reconstrucție. După ce în 1952 a luat sfârșit și ocupația americană, Hirohito contribuind, din culise, la îndeplinirea unora dintre atribuții, Japonia a început să cunoască o creștere economică rapidă.
Hirohito, cel mai longeviv împărat japonez, a murit la 7 ianuarie 1989, după ce a petrecut aproape 64 de ani pe tron.
Surse:
https://www.britannica.com/biography/Hirohito
https://www.nytimes.com/1986/04/28/world/hirohito-takes-a-bow-as-japan-s-oldest-emperor.html
https://www.history.com/topics/world-war-ii/hirohito-1
O „minge de foc” a luminat cerul nopții în Japonia. Ce cred experții că ar fi fost?
Japonia, forțată să-și distrugă racheta H3 într-o lansare eșuată
Cercetătorii au aflat, în sfârșit, ce este maimuța-sirenă mumificată din Japonia
Cea mai veche toaletă din Japonia a fost deteriorată de un șofer neatent