Bucureștiul sub ocupație. „Politicienii germanofili se prosternau în fața inamicului, se întreceau să îl slujească”
Ocuparea capitalei de către trupele inamice reprezintă un eveniment de anvergură ce are conotații profunde în desfășurarea oricărui război. Și România a trecut prin această tragedie. În dimineața zilei de 7 decembrie 1916, trupele germane, sub conducerea generalului August von Mackensen, intrau în București. Panica și groaza aveau să pună stăpânire pe mulți dintre locuitorii capitalei. Au existat, în schimb, și o serie de personalități politice și culturale care au colaborat cu trupele de ocupație, beneficiind în schimb de nenumărate avantaje. Este interesant de văzut cum au privit autoritățile române, retrase la Iași, acest eveniment.
După ce a intrat în Primul Război Mondial, la 27 august 1916, România s-a trezit în scurt timp într-un adevărat coșmar.
În primele zile de război, Armata Română a înaintat prin trecătorile din Carpați și a pătruns în Transilvania, unde nu a întâlnit o opoziție mare din partea trupelor austro-ungare.
Contraofensiva Puterilor Centrale
După ce soldații românii au înaintat până la Brașov, iar alte divizii au reușit să ajungă în apropierea Sibiului, a urmat contraofensiva Puterilor Centrale.
Bulgaria și forțele germane aflate la sudul Dunării au atacat România, iar comandamentul german a trimis forțe uriașe pe frontul din Transilvania. În scurt timp, România a trebuit să facă față unui dublu atac, atât din sudul țării, cât în special din Transilvania.
În octombrie, trupele germane venite în ajutorul forțelor austro-ungare din Transilvania au reușit să treacă Carpați și să pătrundă în România. În sud, trupele germano-bulgare, după ce au ocupat o bună parte din Dobrogea, au forțat trecerea Dunării și au înaintat către Bucureşti. În ciuda tuturor încercărilor de a opri ofensiva forțelor Puterilor Centrale, la 7 decembrie capitala țării cădea sub ocupația trupelor inamice.
Guvernul și Familia Regală s-au retras la Iași, însoțiți de sute de mii de refugiați, iar ceea ce mai rămăsese din Armata Română încerca să stăvilească înaintarea forțelor inamice către Moldova.
I.G. Duca: Populația românească era speriată, îndurerată şi demnă
Ministru al Instrucțiuni Publice și Cultelor în guvernul condus de Ionel Brătianu, I.G. Duca se afla în acele zile la Iași. Iată ce relata acesta despre modul în care s-a produs intrarea trupelor germane în București.
„Vestea comunicată de Comandamentul german a doua zi după intrarea trupelor forțelor în București, și anume ca populația îi întâmpinase cu aclamații și cu flori, era dovedită a fi inexactă. Un grup de germani din Bucureşti salutaseră cu entuziasm venirea compatrioților ca învingători într-o țară și într-un oraș care le oferise ani de-a lungul cea mai largă, cea mai prietenoasă și cea mai mănoasă ospitalitate. Delicatețea teutonică. (…)
Populația românească era speriată, îndurerată şi demnă. Politicienii germanofili nu mai aveau o atitudine scandaloasă, se prosternau în fața inamicului, se întreceau să îl slujească, să îi dea dovezi de devotament şi de admirație. Insultau pe Rege, pe Regină, ce să mai vorbesc de guvern, pe acesta cădeau nu numai injuriile, dar și blestemele lor. Mai mult, spre rușinea neamului, își denunțau compatrioții vindictei inamicului.
Iar Doamne din înalta societate, ca de pildă Marie-Nicole Darvari, născută Bibescu, şi Eva Strat, dădeau ceaiuri și serate în cinstea ofițerilor germani şi austrieci. La aceste macabre petreceri asistau, cu o vinovată nesocotinţă sau cu o nepermisă inconștiență, fel de fel de persoane pe care ne obișnuisem a le considera onorabile. Aflându-le numele ne cuprindea la Iași nu numai o justificată revoltă, dar o melancolie fără margini”.
Carp, omul de încredere al germanilor
O bună parte dintre politicienii români care nu s-au retras la Iași și erau germanofili au colaborat cu trupele de ocupație. În vârful lor se afla Petre P. Carp, politician conservator recunoscut pentru sentimentele germanofile, dar și Costache Lupu, Virgil Arion și mulți alții.
„Omul de încredere al Comandaturei germane era Carp. Cum a intrat la Bucureşti, Mackensen a luat contact cu el şi a încredințat administrația ţării persoanelor desemnate de dânsul. Lupu Costache, Antipa, Nenițescu şi Virgil Arion erau oamenii de încredere ai lui Carp. Lupu Costache, după cum am arătat-o, care fusese lăsat de Brătianu la Interne, a păstrat conducerea acelui departament, dar în loc să ocrotească populația s-a transformat în unealta plecată a germanilor.
Fără să înțeleagă că are de îndeplinit o misiune dureroasă în vremuri nenorocite, considera că ceasul triumfului ideilor lui Carp şi al înfrângerilor concepțiilor lui Brătianu şi Take Ionescu a sunat pentru totdeauna şi era fericit şi mândru că poate fi şi el printre slujitorii de seamă ai acestei biruinţi.
Netrebnicul său fiu, cer iertare, dar nu pot găsi alt calificativ – dezbrăcat de uniforma lui, îl ajuta în îndeplinirea acestei triste misiuni şi, prin imprudentele sale juvenile, trăda simțămintele pe care bătrânul cu barba lui impunătoare, cu felul lui patriarhal de-a fi şi cu șiretenia ce i-o dădea experiența, reușea oarecum să le micșoreze. Nu încape vorbă, scrupulozitatea aparentă a lui Lupu Costache nu a fost şi ea decât foarte superficială”, nota plin de amărăciune I.G. Duca.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Drama miilor de copii abandonați pe stradă în Bucureștiul interbelic
Google deschide Google Lab în cadrul Universității Politehnica din București
Reabilitare după 57 de ani pentru malurile lacului Herăstrău din București