Dacă vacile unui fermier pe nume Wilbur Earl Tennant n-ar fi început să moară în circumstanțe misterioase în anii 1990, lumea n-ar fi aflat niciodată despre istoria secretă a chimicalelor eterne.
Tennant avea o fermă în statul american Virginia de Vest în apropiere de o fabrică DuPont de-a lungul fluviului Ohio, acolo unde compania a realizat una dintre invențiile sale emblematice: stratul Teflon anti-aderent folosit în covoare, îmbrăcăminte, obiecte de gătit și sute de alte produse.
Familia fermierului vânduse o parte din proprietate celor de la DuPont cu doar câțiva ani înainte, după ce reprezentanți ai companiei le-au spus fraților Tennant că aveau de gând să transforme terenul într-o groapă de gunoi pentru deșeuri complet inofensive.
La câțiva ani după vânzare, Tennant a început să suspecteze că cei de la DuPont umpleau groapa de gunoi cu ceva mai mult decât simple gunoaie.
Spuma începuse să apară în pârâul ce curgea de-a lungul gropii de gunoi înainte să se verse în terenul familiei Tennant, potrivit mărturiilor din timpul unui proces intentat mai târziu. Vacile care obișnuiau să bea din pârâu erau sănătoase, însă după ceva timp zeci de animale au început să piardă dramatic în greutate și să moară chiar dacă fermierul le-a dublat porția de hrană la sfatul medicilor veterinari care nu reușeau să-și dea seama ce anume ucide vitele.
Fermierul a filmat mai multe dintre animalele bolnave, iar unele imagini arată una dintre vaci cu tumori pe piele. Tennant a filmat și apa plină cu spumă, dar și alte animale cu dinți înnegriți și organe colorate ciudat.
„Ceva nu este în regulă cu apa asta”, poate fi auzit spunând Tennant.
Avocații din Parkersburg, Virginia de Vest l-au refuzat atunci când fermierul le-a curat să dea în judecată DuPont, la acea vreme unul dintre cei mai importanți angajatori din zonă. Însă prietenii lui îl cunoșteau pe nepotul uneia dintre vecine care era avocat de mediu în Cincinnati. „Sună-l”, i-au sugerat fermierului.
La prima vedere, Rob Bilott nu părea unul dintre acei avocați hotărâți să schimbe lumea și să demaște marile conspirații. Avea să fie interpretat mai târziu pe marile ecrane de către actorul Mark Ruffalo în filmul „Dark Waters” din 2019.
Stettinius & Hollister, firma de avocatură a lui Bilott, apăra de obicei clienți din lumea corporatistă precum DuPont, nu oameni simpli precum Tennant. „Pe scurt, eram în tabăra opusă”, avea să-și amintească avocatul mai târziu în memoriile sale despre procesul extraordinar intentat companiei DuPont.
Gigantul DuPont avea să plătească familiei Tennant o sumă de bani confidențială fără să-și recunoască vina pentru vacile moarte, iar între timp avocatul Bilott a primit zeci de cutii cu documente pe care le ceruse ca parte din procedurile de judecată.
Totul părea în ordine, până când Bilott a dat peste o denumire necunoscută într-un document ce avea să demaște una dintre cele mai mari conspirații din istorie.
O scrisoare datată din 23 iunie 2000 făcea referire la o substanță din groapa de gunoi ce nu apărea în niciun alt document sau dicționar de la firma de avocatură. Substanța nu apărea nici pe lista chimicalelor reglementate de Agenția de Protecție a Mediului (EPA) din SUA. Bilott avea să afle la scurt timp că era una dintre chimicalele eterne, acidul perfluorooctanoic, numit astăzi PFOA.
DuPont a părut să fie suficient de interesată de PFOA încât compania și-a testat angajații de la fabrica de Teflon și a descoperit că substanța era în sângele lor, potrivit scrisorii adresate EPA.
Revelațiile de la o altă companie de chimicale i-au permis lui Bilott să se întoarcă în fața instanței și să ceară și mai multe documente de la DuPont.
Cu o lună înainte de scrisoarea de la DuPont care menționa PFOA, o altă corporație numită 3M (Minnesota Mining and Manufacturing Company) anunța că sistează producția unei substanțe cu o denumire similară: acid perfluorooctanesulfonic sau PFOS. Timp de zeci de ani, substanța a fost un ingredient crucial pentru produsele rezistente la pete din gama Scotchgard de la 3M.
Se pare că și 3M producea chimicalele PFOA destinate vânzării spre DuPont, care la rândul său folosea o rudă chimică a lui Scotchgard pentru a preveni aglutinarea stratului de Teflon pe linia de producție.
3M și DuPont au susținut în fața instanței și în comunicările publice că niciuna dintre substanțele chimice nu reprezintă un pericol pentru oameni în condiții normale de expunere. Însă, cu doi ani înainte ca 3M să anunțe sistarea producției în 2000, compania a informat oficialii de la EPA pentru prima oară că PFOA și PFOS se acumulează în sângele uman, necesită ani întregi pentru a fi eliminate din corp și nu se dezintegrează în mediul înconjurător.
Documentele obținute de Bilott au arătat că DuPont aflase încă din 1961 că PFOA este toxică pentru animale. În 1970, o companie care a cumpărat o spumă de stingere a incendiilor de la 3M, bazată pe PFOS, a suspendat o demonstrație după ce produsul a ucis pești într-un pârâu din apropiere. Opt ani mai târziu, 3M și-a suspendat unul dintre studiile pe animale după ce fiecare maimuță hrănită cu PFOS a murit.
Totodată, DuPont a stabilit că substanțele PFOA puteau fi transmise de angajatele însărcinate copiilor nenăscuți. Doi copii ai angajatelor fabricii de Teflon s-au născut în 1981 cu diformități similare cu cele observate de 3M la șobolanii de laborator.
Alte teste efectuate de 3M au arătat că substanța era prezentă în mere, pâine, fasole și carnea de vită. DuPont a detectat PFOA în apa de băut din comunitățile din apropierea fabricii.
Însă, niciuna dintre aceste informații nu a ajuns vreodată la public. DuPont și 3M au ascuns toate aceste detalii de agenții EPA, potrivit documentelor companiilor și celor guvernamentale.
Bilott a mai descoperit că, înainte să dea în judecată compania în numele familiei Tennant, oamenii de știință de la companie testaseră pârâul ce curgea pe proprietatea fermierului. Apa era contaminată cu niveluri considerabile de PFOA.
După ce DuPont și fermierul au ajuns la un acord de plată, Bilott a creat o cronologie ce arăta ce au știut DuPont și 3M despre aceste chimicale. Apoi, avocatul a elaborat o scrisoare de 19 pagini, a atașat câteva documente și a trimis un pachet la oficialii din EPA și Departamentul de Justiție al SUA.
„În timpul procesului, noi am confirmat că poluanții și chimicalele eliberate în mediu de către DuPont… ar putea prezenta o amenințare iminentă și substanțială pentru sănătate și mediu”, a scris Bilott în introducerea scrisorii din 6 martie 2001.
Bilott a dat din nou în judecată DuPont în numele a mii de oameni care au trăit în apropiere de fabrica Teflon și care timp de zeci de ani au fost expuși la PFOA prin apa de băut și poluarea aerului.
Atunci când DuPont a ajuns la o înțelegere în 2004, compania a fost de acord să finanțeze un studiu despre efectele PFOA asupra sănătății. Aproape 70.000 de oameni au participat.
Studiul C8 (numit după denumirea internă a DuPont pentru PFOA) a descoperit „o legătură probabilă” între substanța chimică și anumite boli la oameni, câteva dintre acestea fiind descoperite de 3M și DuPont în timpul studiilor pe animale cu ani în urmă.
DuPont avea să plătească mai târziu peste 750 de milioane de dolari în procesele intentate de oamenii care locuiau în apropiere de fabrica Teflon și care au dezvoltat boli asociate PFOA, cum ar fi cancer de rinichi sau cancer testicular, colesterol mărit, boli ale tiroidei și hipertensiune.
„Chiar și astăzi, companiile neagă responsabilitatea. Între timp, oamenii beau aceste chimicale în fiecare zi. Copiii sunt născuți în fiecare zi cu aceste chimicale. 70 de ani mai târziu aceste chimicale sunt în solul nostru, în aerul nostru, în fauna noastră. Chimicalele sunt încă în noi”, a spus Bilott într-un interviu, citat de Chicago Tribune.
PFOA și PFOS se numără printre cele peste 9.000 de versiuni de chimicale sintetice cunoscute drept substanțe per- și polyfluoroalkyl sau PFAS. În jur de 600 mai sunt folosite astăzi, potrivit EPA.
Alternativele la PFOA și PFOS, promovate ca fiind sigure de către giganții industriei, sunt la fel de periculoase, dacă nu chiar mai periculoase, au descoperit oamenii de știință. Chimicalele sunt, de asemenea, înrudite cu alte substanțe numite precursori ce se transformă în PFOA și PFOS odată ajunși în corpul uman și mediul înconjurător.
Soții Tennant nu au trăit suficient de mult încât să vadă cu ochii lor amploarea faptelor descoperite în urma procesului intentat din cauza vacilor moarte. Fermierul a murit la vârsta de 67 de ani, în 2009, în urma unui atac de cord.
„Sistemul este o fraudă! Ei vor să credem că ne protejează, dar asta e o minciună. Noi ne protejăm [singuri]. Noi; nimeni altcineva. Nu companiile, nu oamenii de știință, nu Guvernul. Noi. Un fermier cu doișpe clase mi-a spus asta. Din prima zi, el a știut, iar eu am crezut că este nebun”, spune Mark Ruffalo la finalul filmului „Dark Waters” (2019), în care l-a interpretat pe avocatul Robert Billot.
Astăzi știm că substanțele PFOA sunt cel mai probabil prezente în sângele tuturor oamenilor de pe Pământ, un studiu arătând că există în sângele a 98% dintre americani, precum și în laptele matern și sângele din cordonul ombilical, potrivit The Guardian.
Chimicalele sunt folosite în ustensilele de gătit anti-aderente, produsele ignifuge, repelenții, unele dintre piesele de mobilier, îmbrăcămintea impermeabilă, cutiile de pizza și recipientele alimentare, produsele de împachetare a alimentelor, covoarele și textilele, plasticele și cauciucurile, electronicele și chiar și ața dentară.
Numeroase studii făcute despre PFOS și PFOA pe oameni și animale au arătat o varietate de posibile efecte asupra sănătății, inclusiv scăderea fertilității în rândul femeilor, cancer și – în rândul animalelor studiate – moarte.
Gigantul petrolier Exxon a prezis încălzirea globală „cu măiestrie” încă din anii 1970
Top 10 teorii ale conspirației care în cele din urmă s-au dovedit a fi adevărate
Doar trei ani de expunere la aer poluat pot crește riscul de cancer pulmonar
Un studiu arată că niciun loc de pe Pământ nu mai este ferit de poluarea aerului