Marele politician român care a anticipat pericolul reprezentat de Lenin: „Soarta noastră este dinainte pecetluită”

Revoluția bolșevică din Rusia a aruncat în aer orice speranță a Antantei asupra faptului că luptele de pe Frontul de Est vor continua. Imediat ce au preluat puterea, bolșevicii ruși s-au angajat în negocieri cu Puterile Centrale, pentru încheierea păcii. Astfel, România s-a regăsit într-o situație de-a dreptul imposibilă, prinsă între trupele Puterilor Centrale și haosul instalat în Rusia. Dar cum au privit liderii români declanșarea revoluției bolșevice?

În 1917, România a fost deosebit de atentă la schimbările politice și sociale ce au cuprins spațiul rusesc.

• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”
• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?

Izbucnirea revoluției în Rusia, la 23 februarie/8 martie, și îndepărtarea țarului de la conducere nu anunțau nimic bun pentru Antanta.

„În rândurile noastre nu domnea consternarea”

Haosul a cuprins rapid imensul Imperiu rusesc, iar acapararea puterii de către bolșevicii lui Lenin, prin revoluția din 25 octombrie/7 noiembrie 1917, nu a mai surprins multă lume. Nici politicienii români retrași la Iași în acele zile nu au privit cu gravitate preluarea puterii în Rusia de către bolșevici.

I.G. Duca, ministru  al Instrucțiuni Publice și Cultelor în guvernul condus de Ionel Brătianu, a consemnat în memoriile sale modul în care executivul român de atunci s-a raportat la revoluția bolșevică.

„Aşa a şi fost, la 25 octombrie/7 noiembrie, revoluția bolșevică a izbucnit la Petersburg şi Lenin a pus mâna pe Guvernul Rusiei. Deşi faptul prezintă o gravitate lesne de înţeles, trebuie să mărturisesc că nu domnea în rândurile noastre consternarea care ar fi trebuit în mod logic să domnească. Întâi fiindcă ne obișnuisem cu ideea că bolșevicii vor birui, în al doilea rând fiindcă, după atâtea lovituri ale soartei, ajunsesem fără să ne dăm seama la un fel de insensibilitate, de fatalism organic și, în sfârșit, fiindcă mulți credeau că Lenin nu se va putea menține la putere.

Alegerile pentru Constituantă arătaseră abia cu câteva zile înainte că ideile bolşevice erau împărtășite de un număr foarte restrâns de cetățeni ai Rusiei. Raționând după criteriile politice obișnuite, concluzia că, în asemenea condițiuni, o minoritate neînsemnată nu va reuşi să se impună marii majorităţi a populației rusești apărea multora ca o concluzie logică şi probabilă”, își amintea I.G. Duca.

„Bolșevicii ruși urmăreau cu o admirabilă tenacitate şi cu o energie sălbatică scopurile lor”

Totuși, nu toată lumea privea la fel evenimentele. O excepție notabilă o constituia viziunea pe care o avea Ionel Brătianu asupra bolșevicilor. El era convins că bolșevicii se vor impune în haosul din Rusia, deoarece acționau cu tenacitate și cu o energie sălbatică.

„Brătianu nu împărtășea deloc acest fel de a vedea. El era convins că o voință hotărâtă, oricare ar fi ea, se va impune în mijlocul haosului existent şi de mult el avea convingerea că, din nenorocire, de la izbucnirea revoluției rusești numai Lenin şi prietenii lui știau ce voiesc şi urmăreau cu o admirabilă tenacitate şi cu o energie sălbatică scopurile lor.

Întrucât mă priveşte, eu împărtășeam în totul părerile lui Brătianu. Dar nu e mai puţin adevărat că părerile în genere erau foarte împărțite. Cu cine te întâlneai îți spunea, fie că regimul Lenin va dăinui, fie că e o aventură sortită unei pieiri apropiate. Cel mai afirmativ era ministrul (ambasadorul, n.n.) Serbiei, Marincovici. Ne oprea pe stradă ca să ne spuie că el cunoaște bine Rusia, că a trăit ani de zile la Petersburg şi că ne poate certifica cum că experiența Lenin nu va dura decât două-trei săptămâni. Parcă-l văd pe strada Romană, plimbându-se ceasuri întregi ca să mă convingă că are dreptate şi enervat că nu poate învinge îndoielile mele.

Dealtminteri, Lenin nu ne-a dat prilejul să continuăm multă vreme discuțiunile acestea academice, deoarece la 9 noiembrie a şi propus Puterilor Centrale un armistițiu general. Rusia ieșea oficial din luptă, frontul rusesc se desființa. Trebuia ca şi noi la rândul nostru să luăm o hotărâre. Ceasul amânărilor, al îndoielilor înceta şi suna acum în chip tragic ceasul deciziilor supreme”, mai nota I.G. Duca.

Viziunea lui Brătianu

În acele  momente de haos, Ionel Brătianu a dovedit o viziune ieșită din comun asupra evoluției ulterioare a evenimentelor. Era clar că România, singură pe Frontul de Est, nu mai putea continua lupta cu Puterile Centrale, iar orice sacrificiu în acest sens nu aducea niciun folos. Dar, dacă aliații rupeau frontul la Salonic, atunci puteau avea nevoie de o Românie care să nu fie distrusă?

„Brătianu era liniștit fiindcă evenimentele nu-l surprinseseră, hotărârea lui era luată şi definitiv luată. El socotea că rolul nostru militar era terminat, că Aliaţii trebuiau s-o înțeleagă şi să ne dea dezlegarea cuvenită. Raționamentul lui era următorul. Dacă Rusia încheie pace, frontul oriental e pierdut pentru Aliaţi. Să continuăm noi a rezista poate cel mult opri încă pe acest front câteva divizii germano-austriece, dar pentru puţin timp, căci oricât de eroică ne-ar fi apărarea soarta noastră este dinainte pecetluită.

Într-adevăr vom fi repede înconjurați şi tăiați la spate de orice posibilitate de aprovizionare cu alimente şi mai ales cu muniții, vom fi, prin urmare, siliți să capitulăm.

În asemenea condițiuni, sacrificându-ne pentru singurul scop de a mai fixa câtva timp mai multe divizii germano-austriece pe frontul oriental, serviciul pe care îl aduceam Aliaților e neînsemnat, problematic şi în orice caz cu desăvârșire disproporționat cu jertfa, cu groaznica jertfă ce ni se cere nouă. Şi la urma-urmei, dacă pentru noi această jertfă echivala cu o sinucidere, puteau cel puţin Aliaţii să susțină că folosul lor e real?

Nu era în interesul lor însuși să nu distrugă România, să rezerve această forță pentru mai târziu când le putea redeveni utilă, căci nu trebuie uitat că dacă frontul oriental dispare, prin dispariția rușilor, frontul de la Salonic subzista? Cine știe, poate mâine situația acestui front devine astfel încât România să poată relua armele şi contribui la definitiva lui nimicire”, consemna I.G. Duca.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Bolșevicii ruși de la Iași voiau „să aresteze sau să măcelărească” Familia Regală a României

Întâlnirea secretă a lui Ionel Brătianu cu liderii militari ai Antantei

Răzmerița împotriva lui Ionel Brătianu pentru ca România să intre în război în 1914

Ascensiunea fulminantă în viaţa politică românească a lui Ionel Brătianu. Cum a ajuns acesta lider al PNL