„Poarta lui Pluto”: Portalul mortal care face legătură între două lumi
Există un loc în Turcia în care din pământ ies vapori ciudați, pe care greco-romanii antici i-au folosit în ritualurile lor, atunci când se închinau la zeii „Lumii de Dincolo”. Cunoscut sub numele de Poarta lui Pluto, locul seamănă foarte mult cu un portal mortal între două lumi.
Poarta lui Pluto este un exemplu minunat de ploutonion, un templu dedicat zeului Pluto (inițial Hades, dar numele a devenit în cele din urmă sinonim cu Lumea de Dincolo). Poarta a fost redescoperită în 2013, în apropierea unui oraș numit Pamukkale, aflat în sud-vestul Turciei, după ce arheologii italieni au urmat traseul unui izvor termal.
Potrivit surselor istorice, se știa că această „poartă către Iad” este situată undeva în orașul Hierapolis, care a fost fondat în anul 190 î.Hr. de către Eumenes al II-lea, regele Pergamului. Orașul era un loc vibrant, cunoscută drept centru de vindecare, deoarece medicii credeau că izvoarele termale care ieșeau din adâncuri aveau proprietăți curative care îi puteau vindeca pe cei bolnavi și îi puteau ajuta pe cei cu afecțiuni cronice. Orașul a fost în cele din urmă dăruit Republicii Romane după moartea ultimului rege Attalid din Pergamon, în 133 î.Hr.
Deși Hierapolis avea mai târziu să joace un rol important în răspândirea creștinismului în secolul I d.Hr., templul lui Pluto a rămas un loc în care popoarele antice puteau comunica cu zeii htonici, adică ai Lumii de Dincolo, notează IFLScience.
Poarta lui Pluto, locul unui ritual plin de cruzime
Templul a fost construit cu o poartă și o arenă înconjurătoare care ducea în peșteră. Vizitatorilor li se interzicea accesul la interior, dar puteau să se așeze pe scaune ridicate și să-i observe pe preoți. La răsăritul Soarelui, acești agenți ai Divinului conduceau tauri prin arenă spre poartă și priveau cum animalul se chinuia și murea rapid în timp ce preoții rămâneau nevătămați.
Vizitatorii putea lua și ei parte la acest ritual îngrozitor. Ei puteau cumpăra animale mici și păsări (încasările de aici au sprijinit întreținerea templului în același mod în care o face un magazin modern de cadouri dintr-un muzeu) pe care le eliberau apoi în arenă. La intrare, animalele cedau în fața suflului hadean al morții, lăsându-i pe privitori uluiți.
O relatare despre această practică a fost consemnată de Strabon, un celebru geograf, filosof și călător grec, care a spus că „acest spațiu este plin de vapori atât de cețoși și de denși încât cu greu se poate vedea pământul. Orice animal care trece înăuntru întâmpină o moarte instantanee. Am aruncat vrăbii și imediat și-au dat ultima suflare și au căzut”.
Vaporii care ies din peșteră încă sunt atât de puternici încât chiar și în prezent unele păsări mor dacă se apropie prea mult.
Cum poate fi explicat efectul „malefic” al locului?
Aceste decese sunt cauzate de gazele care însoțesc apele termale ce ies dintr-o fisură din peșteră. În 2018, cercetătorii au analizat gazul, dioxidul de carbon vulcanic (CO2) și au descoperit că acesta avea o concentrație în atmosferă ce variază în funcție de cât de aproape te afli de intrare. În arena în care au fost sacrificate animalele, nivelurile de CO2 puteau fi între 4% și 53%, în funcție de cât de aproape te aflai de gura peșterii și de înălțimea față de nivelul solului.
Cu cât ai fi fost mai aproape de podea, cu atât concentrația era mai mare. În esență, vaporii au format un lac de vapori toxici invizibili. Vaporii erau atât de puternici încât puteau ucide un om într-un minut de expunere la zonele mai dense.
Preoții i-au putut supraviețui ritualului doar pentru că erau mai înalți decât taurii și alte animale pe care le sacrificau. Asta însemna că se aflau deasupra norilor mortali care se adunau dedesubt.
Cu toate acestea, expunerea la CO2 din atmosfera înconjurătoare le-ar fi cauzat halucinații intense.
Vă recomandăm să citiți și:
Conexiunile din Europa preistorică, analizate prin intermediul artefactelor din cupru
În urmă cu 19 secole era inaugurată Columna lui Traian
Suleiman Magnificul, marele sultan al Imperiului Otoman care a schimbat lumea
Ruinele unui drum construit în urmă cu 7.000 de ani au fost găsite pe fundul Mediteranei