Bolșevicii ruși de la Iași voiau „să aresteze sau să măcelărească” Familia Regală a României
În prima parte a 1917, Armata Română a trecut printr-un amplu proces de refacere, reorganizare și instruire pentru a fi pregătită de ofensivele pe care Antanta le planifica în acea vară. Din neant a apărut, însă, un nou pericol la adresa României. Izbucnită în 23 februarie/8 martie 1917, revoluția rusă a ajuns în primăvara anului 1917 să contamineze și soldații ruși din România.
La începutul lunii mai, soldații ruși aflați în Iași au organizat tot felul de manifestații politice ce puneau în pericol Familia Regală și guvernul român de la Iași.
Chiar pe 1 mai 1917, soldații ruși au luat cu asalt închisoarea unde era deținut liderul socialist Cristian Racovski și l-au eliberat din închisoare.
Cum guvernul român dispunea în zonă doar de forțe de poliție, restul trupelor aflându-se pe front sau în zona de instrucție, și dorind să evite o confruntare cu soldații „aliați” ruși, a fost cerut concursul pentru dezamorsarea situației ambasadelor aliate aflate la Iași.
Saint-Aulaire: Soarta dinastiei era la discreția unei lovituri a soldățimii rusești
Iată ce povestește despre acest moment contele de Saint-Aulaire, ambasadorul Franței, aflat atunci la Iași:
„El (regele Ferdinand, n.n.) simțise într-adevăr cum a trecut vântul morții pentru țara și tronul său, în această zi de 1 mai, sărbătoarea muncii.
Delegații frontului ruso-român au sărbătorit la Iași, printr-o manifestație revoluționară cu concursul trupelor din regiune, numeroși ofițeri din statul-major al comandantului, generalul Saharov, și agitatorul român de origine bulgară Cristian Rakovski, socialist germanofil, după ce asaltaseră, pentru a-l elibera, închisoarea unde era pentru deținut.
După câțiva ani, la Londra, îl voi regăsi pe acest Rakovski ca ambasador al Sovietelor și mare prieten al liderilor noștri (francezi, n.a.) de stânga.
Pentru a evita un conflict inegal, autoritățile române, dispunând numai de poliție, au lăsat deplină libertate acestei manifestații (…). Tema dezvoltată de vorbitori la manifestație, în aplauzele mulțimii, compusă exclusiv din soldați și ofițeri ruși, a fost următoarea: războiul trebuie purtat mai departe pe frontul ruso-român cu două condiții: el va rămâne pur defensiv, Muntenia neinteresând deloc Rusia, iar Moldova nemeritând să fie apărată decât dacă-l alungă pe regele Ferdinand.
Această manifestație a provocat cea mai vie alarmă la palat, parcă dovedind că soarta dinastiei era la discreția unei lovituri a soldățimii rusești (…); informatorii noștri ne semnalau lipsa oricărui spirit combativ în prima linie, unde ofițerii ruși benchetuiau cu camarazii lor din armata germană”.
Pericolul a continuat
După evenimentele petrecute pe 1 mai, pericolul exercitat de bolșevicii ruși de la Iași asupra statului român a continuat. De această dată, după ce l-au eliberat pe Racovski, ținta clară a bolșevicilor era suprimarea Familiei Regale a României.
„La Iași, ziua de 1 mai nu a fost singura alertă. La 5 mai, domnul Take Ionescu, ministru ad-interim al Afacerilor Externe în timpul unei călătorii a domnului Brătianu în Rusia, mă convocă împreună cu reprezentanții celorlalte țări aliate pentru e exprima temerile sale asupra urmărilor eventuale ale unei noi manifestații proiectate pentru a doua zi.
Instigați de comitetul muncitoresc de la Petrograd, extremiștii ruși de la Iași voiau să înconjoare palatul şi să aresteze sau să măcelărească familia regală. `Regele şi prințul moștenitor, – ne spuse el -, se duce azi pe frontul românesc. Regina cu ceilalți copii ai ei vor petrece ziua într-un adăpost sigur. Dintre membrii guvernului, eu sunt singurul la curent cu aceste deplasări, unii dintre colegii mei nefiind destul de discreți.
Familia regală nici n-ar putea să părăsească orașul dacă intențiile sale ar fi divulgate. Țin nu numai să o salvez, dar și să evit între trupele românești și cele rusești un conflict ale cărui consecințe ar fi incalculabile.
Atitudinea rușilor inspiră armatei române o atare ură, încât ar trece de partea partea nemților mai curând decât să se asocieze cu ei pentru a răsturna regimul actual. Ar începe prin a ucide bucuros o bună parte dintre ruși, dar ce se va întâmpla după aceasta?`”, consemna în memoriile sale contele de Saint-Aulaire
Comandanții ruși, depășiți de situație
Contele Saint-Aulaire s-a dus să discute cu comandantul trupelor rusești de pe frontul din România, generalul Șcerbacev, dar și acesta era complet depășit de situație.
„La cererea domnului Take Ionescu, ne-am dus la generalul Șcerbacev, noul comandant-şef pe acest front, pentru a-l face să înțeleagă toată responsabilitatea care-i revenea dacă, după ce lăsase România pradă invaziei și foametei, armata rusă răsturna ceea ce mai rămăsese și crea o situație amenințătoare pentru Rusia însăși.
În aparență plin de bunăvoință, dar depăşit de situație și nu destul de sigur pe colaboratorii săi, generalul Șcerbacev ne înfățișă un plan judicios, dar prea tardiv pentru a comporta măsura cea mai eficace, anume scoaterea de pe front a unor unități pe care șefii lor le mai țineau îndeajuns în mână pentru a restabili ordinea în spatele frontului și, la nevoie, pentru a se interpune între ruși şi români – dacă aceste unități mai existau.
În starea de neputință în care se afla, generalul Șcerbacev acceptă imediat oferta noastră de a-i pune la dispoziție toți ofițerii aliați prezenți la Iaşi, îndeosebi membrii de toate gradele ai misiunii noastre militare (aliate, n.n.), ofițeri, subofițeri, simpli soldați, cu o echipă de interpreți, în vederea unei acţiuni morale care susținută de câteva cadouri bine plasate ar face ca manifestația să devină inofensivă, localizând-o la periferia orașului. Așa s-a și întâmplat”, consemna Saint-Aulaire.
Până la urmă, pericolul bolșevic de la Iași a fost înlăturat tot prin intervenția Armatei Române.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Cum a început idila dintre prințul Carol și Zizi Lambrino?
Puterile Centrale, șah la regele Ferdinand și regina Maria
O întâlnire controversată: Regele Ferdinand se întâlnește pe ascuns cu generalul Alexandru Averescu