Fosila unei reptile marine antice necunoscute anterior, din regiunea norvegiană Svalbard, a putut fi, în sfârșit, clasificată, datorită unei analize cu raze X. Tehnica ar putea oferi în viitor informații unice despre viața antică din Svalbard, potrivit unui studiu.
Tehnicile cu raze X pot fi foarte eficiente pentru investigarea rămășițelor fosilizate bine păstrate, dar utilitatea acestor tehnici depinde adesea de modul în care sunt conservate fosilele. Acest lucru variază de la un sit la altul. Cercetătorii norvegieni au demonstrat că fosilele din formațiunea Botneheia din Triasicul mijlociu din Svalbard, Norvegia, sunt deosebit de potrivite pentru imagistica radiografică, potrivit EurekAlert.
Studiul a fost publicat în revista PLOS ONE de către Victoria S. Engelschiøn de la Universitatea din Oslo și colegii săi.
Obiectul acestui studiu este o reptilă marină fosilă ale cărei rămășițe sunt comprimate și înglobate în șisturi. Aceasta a trăit în urmă cu aproximativ 240 de milioane de ani, atunci când Svalbard era acoperit de un ocean. După ce a murit, s-a scufundat pe fundul mării și a fost îngropată în noroi, apoi, în timp, a devenit extrem de aplatizată.
Fosila a fost excavată inițial în 2008, iar identitatea acesteia a fost de atunci intens dezbătută. Imagistica cu raze X a specimenului a dezvăluit noi caracteristici ale craniului și ale dinților care le-au permis cercetătorilor să concluzioneze că această reptilă aparține cel mai probabil speciei de ihtiozaur Phalarodon atavus.
Autorii au examinat, de asemenea, mineralogia fosilelor din această formațiune. Ei au găsit mai multe forme de minerale de sulfat, în special sulfat de bariu, care conferă fosilelor un contrast foarte ridicat cu raze X și permite o calitate ridicată a imaginii radiografice. Formarea acestor minerale este puțin cunoscută, dar ar putea fi legată de condițiile create de activitatea vulcanică antică. Astfel, acest studiu nu numai că demonstrează utilitatea tehnicilor cu raze X pentru studierea acestor fosile, dar identifică și condițiile care pot forma fosile bine adaptate pentru aceste tehnici, în Svalbard și, potențial, în alte locuri.
„Rocile din Svalbard sunt pline cu reptile marine aplatizate. Descoperirea noastră privind contrastul excepțional cu raze X înseamnă că putem afla mult mai multe despre acești prădători străvechi decât am crezut până acum”, au conchis autorii studiului.
Ar fi putut dinozaurii să crească și mai mult dacă asteroidul nu ar fi lovit Pământul?
Un strat de rocă din Marele Canion, vechi de 500 de milioane de ani, a primit oficial un nume
Cum arătau primele animale? Cercetătorii au ajuns în sfârșit la un răspuns