Atacul din Ardeni, o surpriză tactică

La 10 mai 1940, Germania nazistă ataca Belgia, Olanda și Franța. Înaintarea trupelor germane părea să păstreze tiparul atacului din 1914, iar Franța, împreună cu Marea Britanie, erau pregătite să ofere un răspuns adecvat. Atacul efectuat, prin Belgia și Olanda, de trupele germane, era menit doar să atragă trupele franceze într-o adevărată capcană.

Imediat după ce trupele germane au strivit firava rezistență belgiană, grosul trupelor mobile franceze și engleze a înaintat în Belgia spre a-i opri pe germani.

• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”
• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?

Luptele purtate pe teritoriul Belgiei au abătut însă atenția aliaților într-o direcție greșită și au absorbit cele mai mobile forțe franco-britanice. La doar trei zile de la începutul invaziei, Franța se afla într-un pericol uriaș.

În dimineața zilei de 10 mai, la frontiera franceză, pe porțiunea cea mai slab apărată, dincolo de capătul vestic al Liniei Maginot, tancurile germane înaintau într-o viteză uimitoare. Surpriza a fost totală pentru francezi.

Cum s-a ajuns la atacul din Ardeni?

Inițial, Hiler a plănuit să atace Franța, urmând un plan elaborat sub conducerea generalului Franz Halder. Astfel, principalul atac asupra Franței dat de armata germană urma să fie declanșat prin centrul Belgiei exact ca în 1914. Acesta trebuia executat de Grupul de armate „B”, sub conducerea generalului Fedor von Bock, în timp ce Grupul de armate „A”, condus de Gerd von Rundstedt, urma să lanseze un atac secundar, pe partea stângă, prin regiunea deluroasă şi împădurită a munților Ardeni.

Din cauza terenului dificil, germanii nu așteptau rezultate importante în zonă, aşa că toate diviziile de tancuri au fost mutate sub comanda Grupului de armate „B”.

Tot acest plan fost schimbat însă de Hitler la sugestia Șefului Statului Major al Grupului de armate „A”, Erich von Manstein. Acesta i-a înaintat lui Hitler o altă variantă de atac asupra Franței, prin mutarea principalului atac german din Belgia în munții Ardeni. O astfel de lovitură surprindea complet trupele aliaților.

Dar puteau tancurile germane să străbată terenul dificil din Ardeni? Pentru a afla răspunsul la întrebare, Erich von Manstein l-a consulat pe generalul Heinz Guderian, specialist în tancuri.

Răspunsul lui Guderian nu a lăsat loc de interpretări: „Manstein m-a întrebat dacă ar fi posibilă deplasarea tancurilor prin Ardeni, în direcția Sedan. Şi-a expus proiectul de a străpunge prelungirea liniei Maginot lângă Sedan, pentru a evita vechiul plan Schlieffen, cu care inamicul era familiarizat şi la care existau toate șansele să se aștepte încă o dată. Cunoșteam terenul din timpul Primului Război Mondial şi, după ce am studiat harta, i-am confirmat punctul lui de vedere. Manstein l-a convins apoi pe generalul von Rundstedt şi un raport a fost trimis la OKH (Statul Major General, condus de Brauchitsch și Halder). OKH a respins ideea lui Manstein, dar acesta a reușit să i-o împărtășească lui Hitler”.

Tancurile germane, pe malul râului Meuse

Înaintarea germanilor prin Ardeni avea să fie o surpriză uriașă pentru întreaga lume. În dimineața zilei de 10 mai, la granița dintre Germania și Luxemburg era masată cea mai mare concentrare de tancuri de până atunci. Trei Corpuri de Armată de tancuri, dispuse în trei straturi, cu divizii blindate în primele două și divizii de infanterie motorizată în cel de-al treilea, se puneau în mișcare. Avangarda acestor trupe era condusă de generalul Heinz Guderian.

Șansele de reușită ale germanilor au depins de rapiditatea cu care blindatele aveau să traverseze Ardenii și apoi râul Meuse. Tancurile germane urmau să își exploateze întregul potențial abia după ce traversau râul Meuse, asta înaite ca Înaltul Comandament francez să realizeze ce se întâmplă și să reușească să mobilizeze forțe pentru a contracara atacul german. Operațiunea avea să se desfășoare fără mari sincope pentru germani.

În dimineața celei de a patra zi a ofensivei, tancurile germane și-au făcut apariția pe malurile râului Meuse, după ce au înaintat prin Ardeni și au zdrobit slaba rezistență pe care au întâlnit-o. Efectul surpinzător al atacului german prin Ardeni a fost completat și de strategia greșită a francezilor.

Înaintând cu trupe mobile în Belgia (trei armate aliate), francezii nu au mai putut reacționa la atacul germanilor din Ardeni, mai ales că acesta era desfășurat motorizat și nu în ritmul impus de mersul la pas. Mai mult, armatele franceze care au înaintat în Belgia erau cele mai moderne și bine înzestrate forțe aliate.

Înaintarea germanilor

În după-amiaza zilei de 14 mai, germanii reușeau să traverseze râul Meuse, iar apoi au respins un contraatac francez lansat cu întârziere. După ce au traversat râul Meuse, tancurile germane s-au dezlănțuit înaintând 80 de kilometri în doar doar două zile ajungând la râul Oise.

Uluiți de avansul rapid au fost nu doar francezi, ci și înalții ofițeri germani, care l-au convins pe Hitler să stopeze vreme de două zile înaintarea spre vest a armatei germane.

După doar două zile de pauză, tancurile germane și-au reluat înaintarea către Canalul Mânecii. În scurt timp, comandanții francezi au înțeles că trupele aliate ce se aflau în Belgia erau în pericol de a fi încercuite. Cu un comandament incapabil să înțeleagă și acționeze rapid, soarta Franței era pecetluită.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Rolul trupelor aeropurtate germane în atacul asupra Olandei

Incidentul care l-a determinat pe Hitler să își schimbe planul de invadare a Franței

Stalin și Hitler, angrenați în jocul morții. Pactul care a declanșat cel de-Al Doilea Război Mondial

Echilibrul strategic din Europa, schimbat de Hitler printr-o singură lovitură