În Alpii Orientali, o echipă a investigat un strat siliciclastic sedimentar depus în carbonat. Între timp, în Marea Britanie, geologul Alastair Ruffell a examinat un strat de rocă cenușie aflat în interiorul faimoasei pietre roșii găsite în zonă. Ambele descoperiri, și multe altele de atunci, au sugerat un lucru: în urmă cu aproximativ 232 de milioane de ani, Pământul a ieșit dintr-o perioadă de secetă și a început să plouă.
De fapt, având în vedere că gresia cenușie și sedimentele au fost depuse pe o perioadă lungă, foarte lungă de timp, era o dovadă că, la începutul erei dinozaurilor, atunci când numărul și diversitatea lor au explodat, a existat o perioadă neobișnuit de umedă care a durat 1-2 milioane de ani.
De fapt, de la această descoperire, au apărut tot mai multe dovezi că această perioadă umedă ar fi putut fi „declanșatorul care a permis dinozaurilor și, posibil, celorlalți membri ai faunei terestre moderne să se diversifice și să domine Pământul”.
Perioada, cunoscută sub numele de evenimentul pluvial carnian sau chiar criza carniană, a fost observată de atunci în roci din întreaga lume.
Cauza cantității neobișnuite de precipitații pare să fie rezultatul unei creșteri masive a umidității, posibil din cauza unei erupții vulcanice gigantice a provinciei magmatice Wrangellia Large Igneous Province, care se întinde din partea central-sudică a Alaskăi și de-a lungul coastei Columbiei Britanice.
„Erupțiile au atins apogeul în Carnian”, a declarat Jacopo Dal Corso, implicat în cercetarea erupției, pentru Everything Dinosaur.
„Am studiat semnătura geochimică a erupțiilor și am identificat niște efecte masive asupra atmosferei la nivel mondial. Erupțiile au fost atât de mari, încât au pompat cantități uriașe de gaze cu efect de seră, precum dioxidul de carbon, și au existat vârfuri de încălzire globală”.
Pangea – supercontinentul de pe Pământ la acea vreme – era deja predispus la musoni. Acestea sunt provocate atunci când aerul încărcat cu umiditate dinspre mări este suflat spre uscat, unde se răcește și cade sub formă de ploi abundente. Pe măsură ce mările se încălzeau în această perioadă – ajungând la temperatura unei supe fierbinți, a declarat cercetătorul în paleomediu Paul Wignall pentru New Scientist – mai multă umezeală s-ar fi aflat deasupra lor, ceea ce ar fi dus la mai mulți musoni și la mai multe ploi abundente pe uscat, scrie IFL Science.
Perioada umedă nu a fost grozavă pentru viață. Un studiu publicat în Journal of the Geological Society o descrie ca fiind o perioadă în care „erupțiile vulcanice generează ploi acide și gaze cu efect de seră, care, la rândul lor, duc la extincții prin încălzirea prin șocuri, prin decaparea vegetației și a solurilor de pe uscat, precum și prin anoxia și acidificarea oceanelor”.
Speciile au fost anihilate de acest eveniment. Dar, după ce s-a terminat, au existat câștigători clari.
„În urma extincțiilor ample ale plantelor și ale erbivorelor cheie de pe uscat, dinozaurii au fost, aparent, principalii beneficiari în perioada de recuperare, extinzându-se rapid în ceea ce privește diversitatea, impactul ecologic (abundența relativă) și distribuția regională, de la America de Sud inițial, la toate continentele”, a scris echipa în lucrarea lor.
„Este posibil să fi fost unul dintre cele mai importante evenimente rapide din istoria vieții, în ceea ce privește rolul său în a permite nu numai epoca dinozaurilor, ci și originile majorității elementelor cheie care formează fauna modernă de tetrapode terestre, și anume lissamfibienii, broaștele țestoase, crocodilii, șopârlele și mamiferele”.
O nouă „gaură” a apărut pe suprafața Soarelui. Pământul va fi lovit de vânturi solare
Ar fi fost găsită cea mai veche dovadă a impactului unui meteorit pe Pământ
Oceanul uriaș de sub picioarele noastre. Cât de mare este rezervorul din interiorul Pământului?
Riscul ca un asteroid să lovească Pământul ar putea fi mai mare decât ne-am aștepta