Un vultur străvechi, care a zburat cândva deasupra Australiei, prezintă asemănări cu vulturii gigantici din „Stăpânul Inelelor”, epopeea fantastică a lui J.R.R. Tolkien, arată un nou studiu despre răpitoarele dispărute. Deși giganții din viața reală nu erau la fel de uriași ca omologii lor fictivi, păsările erau probabil suficient de puternice încât să prindă cu ghearele lor colosale o pradă de mărimea unui hobbit.
Specia nou descoperită, numită vulturul puternic al lui Gaff (Dynatoaetus gaffae) a fost descrisă dintr-o colecție de fosile găsite între 1959 și 2021, într-o peșteră verticală, adâncă de 17 metri din Australia de Sud. Oasele, care includ aripi, labe, gheare, un stern și un craniu, arată că pasărea gigantică avea probabil gheare de aproximativ 30 de centimetri și o anvergură a aripilor de aproximativ trei metri.
Caracteristicile acestea o fac cea mai mare pasăre de pradă înregistrată în Australia, au scris cercetătorii într-un nou studiu publicat recent în Journal of Ornithology.
„Era uriașă”, a declarat coautorul Trevor Worthy, paleontolog de vertebrate la Universitatea Flinders din Australia. El a adăugat că pasărea a trăit cu 50.000 până la 700.000 de ani în urmă și a fost probabil cel mai mare vultur de pe planetă la acea vreme, potrivit Live Science.
În timpul existenței vulturului, Australia era plină de alte creaturi gigantice, inclusiv păsări mari care nu zburau, canguri uriași (Procoptodon sp.), șopârle monitor masive (Varanus priscus) și marsupiale asemănătoare cu urșii (Diprotodon optatum). Cercetătorii cred că D. gaffae ar fi putut prăda puii sau indivizii mici și bolnavi de la aceste specii gigantice. Aceste prăzi ar fi putut fi la fel de mari precum cangurii în viață, cum ar fi cangurii cenușii vestici (Macropus fuliginosus), care cresc până la o înălțime de aproximativ 1,3 metri.
În ciuda mărimii sale extraordianare, D. gaffae nu era nici pe departe la fel de mare ca vulturii gigantici din „Stăpânul inelelor”, care aveau anvergură a aripilor de 23 de metri în filmele lui Peter Jackson. Cu toate acestea, D. gaffae era de peste două ori mai mare decât vulturul cu coadă în formă de pană din Australia (Aquila audax). Acesta trăiește și astăzi și se crede că a coexistat cu D. gaffae, înainte ca speciile de vultur mai mare să dispară.
D. gaffae are o formă similară a corpului cu vulturii din genul Spilornis, care include șase specii care trăiesc în Asia. Cel mai mare dintre aceștia, vulturul filipinez (Pithecophaga jefferyi) se hrănește cu maimuțe, lemuri și lilieci, precum și cu porci și căprioare tinere.
D. gaffae și P. jefferyi au picioare mari și puternice pentru mărimea lor, ceea ce le permite să atace și să ducă pradă de mari dimensiuni, a scris autorul principal al studiului, Ellen Mather, doctorandă în paleontologie la Universitatea Flinders.
Doar două specii de vulturi cunoscuți au fost mai mari decât D. gaffae: Gigantohierax suarezi, care vâna rozătoare uriașe în Cuba și vulturul uriaș Haasts (Hieraaetus moorei). Ambele specii aveau o anvergură a aripilor similară cu cea a lui D. gaffae, dar erau probabil mai grele.
D. gaffae nu este singurul vultur străvechi descoperit în Australia în ultimii ani. În 2021, cercetătorii au dezvăluit Archaehierax sylvestris, o specie necunoscută înainte care a vânat urși koala mari în urmă cu 25 de milioane de ani.
„Plasticoza”, o nouă boală care afectează păsările marine
Unii dinozauri din Cretacic ar fi cântat precum păsările, arată o fosilă rară
De ce au creat cercetătorii robotul care învață păsările să cânte?