Structuri antice de piatră găsite în Arabia Saudită au dezvăluit ritualuri misterioase

Arheologii încep să înțeleagă mai bine de ce, în urmă cu mii de ani, în deșerturile din nord-vestul Arabiei Saudite au fost construite sute de structuri imense de piatră. Potrivit unei analize aprofundate, misterioasele incinte dreptunghiulare au fost folosite de oamenii din Neolitic pentru ritualuri necunoscute. Strămoșii noștri depuneau animale în semn de ofrandă, poate ca niște votive pentru o zeitate sau mai multe zeități necunoscute.

Săpăturile au scos la iveală sute de fragmente ale unor rămășițe de animale, grupate în jurul unei lespezi de piatră verticală, interpretată ca fiind sacră.

Monumentele, vechi de aproape 7.000 de ani, cunoscute ca mustatile (cuvânt arab care înseamnă dreptunghiuri) au nedumerit arheologii de când au atras atenția cercetătorilor în anii 1970.

Cercetarea a fost publicată în PLOS ONE.

Cum sunt văzute mustatilele din aer?

Amploarea totală a răspândirii acestor monumente în Peninsula Arabică fost dezvăluită abia în 2017, în prima lucrare științifică care a documentat descoperirea lor. Cercetările aeriene au ajutat la identificarea a peste 1.600 de mustatile, împrăștiate în tot deșertul.

Supranumite „porți”, datorită aspectului lor văzut din aer, mustatilele erau descrise în acel document ca fiind „două linii scurte și groase de pietre îngrămădite, aproximativ paralele, legate de doi sau mai mulți pereți mult mai lungi și mai subțiri”.

Acestea constau din două platforme scurte și groase, legate între ele prin ziduri joase de o lungime mult mai mare, măsurând până la 600 de metri, dar niciodată mai mult de jumătate de metru.

Deși adesea prăbușit, unul dintre cele două capete scurte formează o intrare, în timp ce celălalt conține camere de diferite dimensiuni. Nu se știe la ce au fost folosite aceste camere, dar există o absență curioasă de unelte în interiorul și în jurul lor.

Arheologii cred că acest set de caracteristici sugerează că utilizarea lor nu a fost una utilă. Pereții joși și lipsa acoperișurilor le-ar face nepotrivite ca adăposturi pentru animale sau ca spații de depozitare. Ceea ce pot conține în unele cazuri sunt plăci de piatră în picioare și decorate, precum și o serie de oase de animale.

Un mediator între omenire și divinitate

În 2019, o echipă internațională de oameni de știință condusă de arheologul Melissa Kennedy de la Universitatea din Australia de Vest a excavat un mustatil de gresie de 140 de metri lungime în apropiere de Al-‘Ula, denumit IDIHA-F-0011081, colectând fragmente de material și catalogând diferitele caracteristici ale monumentului.

La capătul mustatilului, capătul scurt, cu camere, arheologii au găsit un spațiu cu lespezi de piatră în picioare. De asemenea, au colectat 260 de fragmente de oase de animale, dinți și coarne, majoritatea grupate în jurul plăcii de piatră. Unele prezintă urme de tăieturi, iar altele prezintă urme de arsură.

Echipa a spus că acest lucru sugerează că lespedea de piatră este ceea ce se numește betyl – o piatră sacră care reprezintă zeul sau zeii oamenilor care au trăit în regiune cu mii de ani în urmă, cu capete de animale depuse ca ofrande rituale.

Aceste pietre în picioare nu se găsesc în toate mustatilele, dar sunt suficiente pentru a fi semnificative, cred cercetătorii.

„Noi emitem ipoteza că pietrele în picioare (betyl) din mustatilul IDIHA-F-0011081 … ar fi putut funcționa ca un mediator între omenire și divinitate, acționând ca o împuternicire sau o manifestare a unei divinități necunoscute a Neoliticului sau a unei idei religioase, căreia i-au fost depuse elementele de faună ca ofrande votive”, au scris cercetătorii în lucrarea lor.

Un loc de revizitare a sanctuarelor

Datarea cu radiocarbon arată o serie de date care sugerează că situl a fost folosit pentru multă vreme, de la aproximativ 5.307 – 5.002 î.Hr. până la 5.056 – 4.755 î.Hr.

Există încă un indiciu curios care sugerează utilizarea monumentului în societatea antică: o cameră mică, dreptunghiulară din piatră, în care cercetătorii au găsit rămășițe umane, lângă capul mustatilei, unde se afla camera betyl. Aceasta este o cistă, adică o cameră funerară mică, antică, construită din plăci de gresie neprelucrată. Aceasta se prăbușise în timp, dar conținea încă rămășițe umane rupte și parțial articulate.

Cercetătorii au constatat ceva neobișnuit în legătură cu înmormântarea. Mustatilul în sine era relativ ascuns în canioanele de gresie, dar rămășițele umane au fost depuse la câteva sute de ani după cele animale. Ideea sugerează că situl a rămas important mult timp după ce nu a mai fost folosit, putând reprezenta un loc de pelerinaj sau, cel puțin, de revizitare a sanctuarelor.

„Dovezile din sit sugerează că tradiția mustatilă a fost caracterizată de o intersecție dintre credință și stilurile de viață economică”, au scris cercetătorii.

Vă mai recomandăm și: 

O tânără îngropată într-o canoe, cel mai vechi astfel de ritual confirmat în Argentina

Arheologii din Arabia Saudită au excavat regate uitate

Arheologii au descoperit un copil îngropat cu 142 de câini, într-o necropolă egipteană antică

Sute de situri antice ale mayașilor, ascunse sub Mexicul de azi, dezvăluie o influență misterioasă