Artizanii din Epoca Bronzului au călit oțelul cu peste 1.000 de ani înaintea romanilor
Arheologii au descoperit că gravurile complicate de acum 2.900 de ani de pe monumentele de piatră din Portugalia de astăzi, în Peninsula Iberică, nu puteau fi realizate decât din oțel. Descoperirea indică o producție de oțel la scară mică în timpul Epocii finale a Bronzului, cu un secol înainte ca această practică să se răspândească în Roma Antică.
Stâlpii de piatră de 1,5 metri înălțime sunt făcuți din gresie de cuarț silicat și prezintă sculpturi cu figuri umane și animale, arme, ornamente și căruțe.
„Aceasta este o rocă extrem de dură, care nu ar fi putut fi prelucrată cu unelte de bronz sau piatră. Oamenii din Peninsula Iberică, care au trăit în Epoca finală a Bronzului erau capabili să prelucreze oțelul prin călire. Altfel, nu ar fi putut să prelucreze stâlpii”, a declarat Ralph Araque Gonzalez, arheolog la Universitatea din Freiburg, Germania și autorul principal al unui nou studiu care descrie descoperirile, potrivit Live Science.
Artizanii din Peninsula Iberică ar fi învățat să prelucreze oțelul înaintea romanilor
Călirea este procesul de tratare termică a oțelului pentru a-l face mai dur și mai rezistent la fracturare.
De asemenea, echipa a analizat o daltă de fier „uimitor de bine conservată”, care datează din jurul anului 900 î.Hr. și care a fost dezgropată la începutul anilor 2000 dintr-un sit numit Rocha do Vigio din Portugalia , au scris cercetătorii.
Studiul a fost publicat recent în Journal of Archaeological Science. Nu numai că dalta conținea suficient carbon așa încât să fie considerată oțel (mai mult de 0,30%), dar cercetătorii au găsit în sit o mineralizare a fierului. Descoperirea sugerează că artizanii ar fi putut să se aprovizioneze cu acest material la nivel local.
„Dalta din Rocha do Vigio și contextul în care a fost găsită arată că metalurgia fierului, inclusiv producerea și călirea oțelului au fost probabil dezvoltări indigene ale unor mici comunități descentralizate din Iberia, și nu au fost datorate influenței proceselor de colonizare ulterioare”, a spus Araque Gonzalez.
Cercetătorii au lucrat cu un pietrar profesionist ca să imite gravurile antice cu ajutorul unor unelte realizate din diferite materiale, inclusiv bronz, piatră și o replică din oțel călit a dălții vechi de 2.900 de ani.
Cea mai veche atestare a oțelului călit
Instrumentul de oțel ar fi fost singurul prin care oamenii vremii ar fi putut ciopli roca, potrivit studiului. Cu toate acestea, un fierar ar fi trebuit să îl ascută la fiecare cinci minute, ceea ce sugerează că meșteșugarii din Epoca finală a Bronzului cunoșteau procesul de călire a oțelului bogat în carbon.
Până în prezent, cea mai veche atestare a oțelului călit în Iberia datează din Epoca timpurie a Fierului (800-600 î.Hr.). Răspândirea producerii oțelului pentru arme și unelte a început probabil în era romană, în jurul secolului II d.Hr., deși conținutul scăzut de carbon al obiectelor excavate indică o calitate mediocră a acestora. Abia în perioada medievală târzie, fierarii din întreaga Europă au învățat cum să obțină temperaturi destul de înalte astfel încăt să facă oțel de bună calitate.
Vă mai recomandăm și:
Brânza cu mucegai și berea, preferatele europenilor din Epoca Fierului
Arheologii au excavat o statuie din epoca romană în centrul orașului antic Veria