Un studiu arată care oameni au supraviețuit ultimei ere glaciare și care au dispărut

Perioada ultimei ere glaciare a fost una extrem de dificilă pentru grupurile de vânători-culegători care locuiau pe teritoriul Eurasiei. Pentru a supraviețui frigului intens, populațiile umane au fost nevoite să se refugieze la marginea sudică a continentului, deși, după cum arată un nou studiu, nu toate grupurile au reușit să treacă de acest îngheț.

Înaintea ultimei ere glaciare, Europa era dominată de o tradiție umană cunoscută drept cultura Gravetian, care se distinge prin caracteristicile sale tehnologice, artistice și funerare. Deoarece pe întreg continentul au fost găsite artefacte asociate culturii Gravetian, până acum s-a presupus că întregul neam era alcătuit dintr-o singură populație continuă din punct de vedere genetic.

Totuși, după analizarea a 356 de genomuri ale vânătorilor-culegători preistorici, provenind din 14 țări europene, autorii studiului au dezvăluit că că această cultură Gravetian a fost, de fapt, împărțită în două grupuri care nu aveau nicio legătură.

Studiul a fost publicat în jurnalul Nature.

Grupul uman care a reușit să supraviețuiască erei glaciare

Una dintre aceste populații, cunoscute ca grupul Vestonice, era prezentă în Europa centrală în cei 10.000 de ani care au precedat ultima eră glaciară. Al doilea grup, numit Fournol, a ocupat vestul și sud-vestul Europei, potrivit IFL Science.

În timpul ultimei ere glaciare, în urmă cu 25.000 de ani, grupul Fournol s-a retras spre căldura relativă a Peninsulei Iberice. Potrivit analizelor cercetătorilor, aceasta a fost o mișcare inteligentă, deoarece genetica Fournol a fost detectată la indivizi care au trăit în Europa 20.000 de ani mai târziu. Lucrul acesta sugerează că grupul a reușit să supraviețuiască erei glaciare.

„Prin aceste descoperiri, putem susține în mod direct, pentru prima dată, ipoteza că în timpul ultimei ere glaciare oamenii au găsit adăpost în regiuni mai favorabile din punct de vedere climatic în sud-vestul Europei”, a explicat autorul studiului, Cosimo Posth, într-un comunicat.

Din păcate pentru grupul de vânători-culegători Vestonice, toate urmele genetice ale existenței lor au dispărut în timpul ultimei ere glaciare. Anterior, cercetătorii au presupus că Italia ar fi putut oferi un refugiu pentru populațiile din Europa Centrală, însă această descoperire contrazice teoria actuală, indicând că locuitorii regiunii nu au găsit niciun adăpost în peninsula în formă de cizmă.

O populație din Balcani ar fi înlocuit populația dispărută

În schimb, cercetătorii au constatat că un grup separat de oameni, cunoscut drept cultura Epigravettian, s-a mutat în nordul Italiei la sfârșitul ultimei ere glaciare, înlocuind populația înghețată Vestonice.

„Am descoperit că indivizii asociați cu o cultură mai târzie, Epigravettian, sunt diferiți din punct de vedere genetic de locuitorii anteriori ai zonei. Se presupune că acești oameni au venit din Balcani, au ajuns mai întâi în nordul Italiei în jurul ultimei ere glaciare și s-au răspândit până în sud, în Sicilia”, a spus He Yu, coautor al studiului.

Momentul în care vânătorii-culegători au început să se amestece

Apoi, în urmă cu 14.000 de ani, cultura Epigravettian din Italia a început să se răspândească spre nord, în Europa Centrală, profitând de condițiile de încălzire pentru a deveni descendența umană dominantă în regiune. Cu toate acestea, abia peste 8.000 de ani au dat peste urmașii grupului Fournol, care au migrat spre est din refugiul lor iberic.

„În acea perioadă, vânătorii-culegători cu strămoși și înfățișări distincte au început să se amestece unii cu alții. Erau diferiți în privința multor aspecte, inclusiv a culorii pielii și a ochilor”, a spus He Yu.

Vă mai recomandăm și: 

O tabără de vânători-culegători dovedește că oamenii au prosperat la sfârșitul ultimei ere glaciare

Primii oameni au migrat către estul Asiei altfel de cum s-a crezut până acum

O „fântână a dorințelor” din Epoca Bronzului a fost găsită de arheologii din Bavaria

Cum a ajuns craniul unei femei din Epoca de Piatră în adâncurile unei peșteri din nordul Italiei