Arheologii cred că este posibil să fi găsit singura jucărie sexuală romană în mărime naturală cunoscută până în prezent, descoperită într-un șanț din ceea ce erau cele mai îndepărtate margini nordice ale imperiului.
Dacă nu a fost folosit ca instrument sexual, atunci obiectul vechi de 2.000 de ani ar fi putut fi un pistil în formă de penis sau ar fi putut fi o trăsătură a unei statui pe care oamenii a atingeau pentru a avea noroc.
Însă cu siguranță nu este ceea ce s-a crezut inițial după descoperirea sa la fortul roman Vindolanda din Northumberland în 1992: o unealtă.
„Trebuie să mărturisesc, o parte din mine crede că este de la sine înțeles că este un penis. Nu știu cine l-a catalogat inițial. Poate că era o persoană mai timidă sau nu credea că romanii ar face așa ceva”, a spus profesorul de arheologie Rob Collins, de la Newcastle University, din Anglia.
Dacă acea persoană chiar a gândit așa, nu se putea înșela mai mult, având în vedere că reprezentările bi- și tridimensionale ale falusurilor erau omniprezente în lumea romană, fie în mozaicuri, fresce, decorațiuni de ghivece sau pandantive purtate la gât, notează The Guardian.
Această jucărie sexuală romană din Vindolanda are 16 cm lungime, dar, spun cercetătorii, era probabil mai mare, deoarece lemnul arheologic este predispus la contracție și deformare.
Aceasta a fost examinată de cercetătorii de la Universitatea Newcastle și University College Dublin, din Irlanda. Analiza a arătat că acesta este probabil primul exemplu cunoscut al unui falus fără trup, din lemn, recuperat de oriunde din lumea romană.
Falusul a fost găsit într-un șanț împreună cu zeci de pantofi și accesorii de îmbrăcăminte, precum și deșeuri de produse artizanale, cum ar fi bucăți de piele și coarne prelucrate, poate unul dintre motivele pentru care obiectul a fost văzut drept o unealtă.
„Ceea ce face ca aceasta să fie o premieră este că nu este un falus mic, în miniatură. Este în mărime naturală. De asemenea, este important pentru că lemnul pur și simplu nu supraviețuiește în mod normal… nu am putut găsi nicio paralelă”, a spus Collins.
Dimensiunea și incertitudinea funcției au fost fascinante, a spus el. „Adesea, în arheologie, când găsim un obiect, putem spune pentru ce a fost folosit sau deducem pentru ce a fost folosit. Nu a fost cazul acestui obiect. A trebuit să gândim foarte deschis, întrebându-ne la ce ar fi fost folosită o sculptură de lemn de 16 centimetri lungime a unui falus”, a continuat profesorul.
Obiectele falice antice au fost adesea folosite pentru a alunga răul. Analiza a arătat că falusul din Vindolanda avea capete foarte netede, ceea ce indică faptul că a fost folosit pentru ceva de-a lungul unei perioade de timp.
Echipa a abordat trei teorii posibile, toate acestea fiind prezentate într-un document de discuție detaliat publicat în revista Antiquity.
O teorie este că obiectul a fost folosit din motive sexuale. Asta ar putea însemna că a fost o jucărie sexuală, deși este nevoie de puțină precauție înainte să o numim astfel, a spus Collins.
„Jucăriile sexuale nu au fost întotdeauna folosite pentru plăcere… puteau fi instrumente de tortură, așa că sunt foarte atent când folosesc termenul de jucărie sexuală. Sper că pentru asta a fost folosit obiectul. Aceasta este cea mai interesantă și intrigantă posibilitate”, spune cercetătorul.
„Dacă acesta este cazul, ar fi, după cunoștințele noastre, prima jucărie sexuală romană care a fost întâlnită în arheologie. Știm din poezia greacă și romană și din arta greacă și romană că astfel de ‘jucării’ erau folosite. Dar nu am găsit nici un exemplu arheologic”, a continuat acesta.
„Faptul că obiectul a fost găsit aici sus, la marginea de nord a imperiului și nu jos, în inima bogată a Italiei romane… este oarecum uluitor”, a continuat Collins.
A doua teorie este că obiectul a fost folosit ca pistil, fie în scopuri culinare, fie pentru a măcina ingrediente cosmetice sau medicinale. Dimensiunea sa l-ar fi făcut ușor de utilizat, iar forma ar fi impregnat alimentele sau ingredientele cu presupuse proprietăți magice.
A treia opțiune este că jucăria era menită să se încadreze într-o statuie pe care trecătorii o atingeau pentru noroc sau pentru a absorbi sau a activa o protecție împotriva ghinionului, ceea ce era comun în tot Imperiul Roman.
Dacă acesta ar fi fost cazul, statuia ar fi fost probabil amplasată lângă intrarea într-o clădire importantă, dar dovezile indică faptul că falusul a fost fie în interior, fie cel puțin nu într-o poziție expusă în exterior pentru o perioadă de timp.
Cercetătorii speră că falusul din Vindolanda va determina o căutare pentru obiecte similare în alte colecții. Între timp, obiectul a fost expus la muzeul Vindolanda.
Povestea neștiută a armatei de spioni a Romei. Cine erau Frumentarii?
Un mister al aetozaurilor, vechi de 150 de ani, în sfârșit elucidat
Istoria sumbră și mai puțin cunoscută a piticilor de grădină