Stalin și Hitler, angrenați în jocul morții. Pactul care a declanșat cel de-Al Doilea Război Mondial

Destrămarea Cehoslovaciei a convins Marea Britanie și Franța că Hitler nu este un lider politic care să își respecte angajamentele asumate. Pe de altă parte, lipsa de reacție a celor două democrații occidentale față de politica tot mai agresivă a Germaniei naziste l-a convins pe Hitler că poate merge mai departe în desfășurarea planurilor pe care le avea față de Polonia. Dar care era politica dusă de un actor important ce fusese izolat pe scena politică internațională în perioada interbelică?

După ce a sfâșiat Cehoslovacia, Hitler și-a îndreptat atenția către Polonia.

• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman
• Dictatorul care a rescris istoria Spaniei cu deciziile sale controversate şi abile. A fost un militar…

Ușor de prevăzut această mișcare, iar pentru a o contracara Marea Britanie și Franța au acordat la sfârşitul lunii martie a anului 1939 garanții Poloniei împotriva „oricărei acțiuni ce amenința independența poloneză și căreia guvernul polonez considera, prin urmare, că era vital să i se opună”.

Germania, Polonia și Stalin

Era prima acțiune concretă a celor două țări de a se împotrivi în mod vizibil planurilor lui Hitler. Dar garanția acordată de către cele două puteri occidentale Poloniei a mai avut un impact major asupra unui alt actor puternic din Europa, Uniunea Sovietică. Stalin a considerat-o drept o încercare a puterilor occidentale de a îndrepta atenția lui Hitler către URSS. Prin urmare, Stalin a decis să intre în mod vizibil în jocul diplomatic ce se desfășura în Europa în primăvara anului 1939.

Neavând frontiere comune cu Polonia, garanția pe care Marea Britanie și Franța au acordat-o acestei țări putea prinde o formă concretă printr-o participare și a Uniunii Sovietice. Însă Stalin era deja neliniștit.

La Conferința de la München din  29 septembrie 1939, prin care s-a început dezmembrarea Cehoslovaciei, Uniunea Sovietică nici măcar nu fusese invitată. Mai mult, când trupele lui Hitler au intrat în Praga, Stalin a propus Marii Britanii o alianță defensivă împotriva lui Hitler. Propunerea lui Stalin a fost întâmpinată cu rezerve de către guvernul britanic. Acesta a fost momentul în care Stalin a decis că trebuie să se implice activ în desfășurarea evenimentelor ce aveau loc în Europa.

Jocul lui Stalin

La 3 mai 1939 era anunțată știrea că Maxim Litvinov, comisarul pentru Afaceri Externe al Uniunii Sovietice, fusese schimbat din funcție. Era un prim semnal puternic transmis de Stalin marilor puteri din Europa. Litvinov era unul dintre principalii lideri sovietici care milita pentru o colaborare cu Marea Britanie și Franța împotriva Germaniei naziste.

În locul lui Litvinov, Stalin l-a numit pe Viaceslav Molotov, despre care se știa că prefera mai degrabă să trateze cu dictatorii decât cu democrațiile occidentale. Stalin începea un joc periculos plecând de la ideea că pentru sovietici era de evitat un război cu Germania, în schimb încerca să creeze permisele unui război între Germania nazistă și democrațiile occidentale.

„Stalin remarcase de mult că o bună bucată de vreme puterile occidentale fuseseră dispuse să-l lase pe Hitler să se extindă spre est – în direcția Rusiei. S-ar putea să fi văzut în pactul sovieto-german un mijloc simplu menit să deturneze dinamismul agresiv al lui Hitler în direcția opusă. Cu alte cuvinte, prin această eschivare dibace își putea lăsa adversarii imediați, ca şi pe cei potențiali să se strivească unii pe alții.

În cazul cel mai rău, acest lucru ar fi determinat diminuarea amenințării la adresa Rusiei sovietice, putând duce, totodată, la o epuizare generală a adversarilor, menită să asigure supremația postbelică a Rusiei”, consideră istoricul Liddell Hart.

Hitler, în criză de timp

Adolf Hitler a sesizat schimbarea de atitudine de la Moscova și a întreprins primele demersuri pentru o apropiere față de Uniunea Sovietică cu scopul de ajunge la o înțelegere. În același timp, aveau loc și negocieri timide între sovietici și englezi. Până la mijlocul lunii august, negocierile dintre englezi și sovietici, respectiv între germani și sovietici au bătut pasul pe loc. Atunci s-a produs o schimbare decisivă.

„Se prea poate ca acest lucru să fi fost determinat de disponibilitatea nemților, în contrast cu ezitările şi rezervele englezilor, de a accepta pretențiile lui Stalin, în special în privința controlului pe care intenționa să-l exercite asupra Țărilor Baltice.

Se prea poate, totodată, ca acest lucru să nu fi fost străin de realitatea că Hitler nu-și putea permite să amâne acțiunea din Polonia dincolo de începutul lui septembrie, întrucât, în caz contrar, risca să se împotmolească din cauza timpului nefavorabil. Așadar, prin amânarea acordului sovieto-german până la sfârșitul lui august nu mai rămânea timp ca Hitler şi puterile occidentale să ajungă la un nou `acord de la München` – ceea ce ar fi pus Rusia în pericol”, scrie istoricul Liddell Hart.

Pactul Ribbentrop-Molotov

Pe 19 august, Stalin a semnalizat Germaniei că este gata să ajungă la un acord cu Hitler.

Patru zile mai târziu, la 23 august, ministrul de Externe german Joachim von Ribbentrop s-a deplasat cu avionul la Moscova, unde a semnat Tratatul de Neagresiune Sovieto-German. Acesta a fost însoțit de un protocol secret, care prevedea împărțirea Poloniei între Germania şi Rusia, delimita sferele de interes în regiunea baltică. Din nefericire, pactul avea prevederi ce se refereau și la România. Basarabia era „trecută” în zona de interes a Uniunii Sovietice.

Înlăturarea Poloniei ca zonă de tampon între Germania și URSS putea fi un pericol pentru sovietici, dar Stalin considerase mereu că era mult mai probabil ca polonezii să servească drept avanpost pentru o invazie germană a Rusiei, decât ca un eventual scut împotriva unei asemenea eventualități. În schimb, pentru Hitler, înțelegerea cu Stalin l-a asigurat că poate să se bată cu Polonia și Franța fără a se teme de un eventual atac din spate al sovieticilor.

Pe de altă parte, Stalin a obținut timp pentru a întări Armata Roșie. De asemenea, putea să profite de slăbirea Germaniei și Europei de vest în conflictul ce devenea tot mai evident. Semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov a declanșat în mai puțin de opt zile cel de-Al Doilea Război Mondial.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Hitler despre garanția acordată de Marea Britanie Poloniei: „O să le gătesc o tocană care să le stea în gât”

Echilibrul strategic din Europa, schimbat de Hitler printr-o singură lovitură

Rudolf Hess, confidentul loial care l-a trădat pe Adolf Hitler

Eva Braun, amanta pe care Adolf Hitler a ținut-o mult timp ascunsă