Unele dintre cele mai importante și reprezentative artefacte pentru cultura aztecă sunt faimoasele cranii din cristal, care au dat naștere, în egală măsură, unei multitudini de teorii caraghioase – de la sculptori extratereștri, la magie. Însă, în realitate, aceste presupuse relicve precolumbiene nu ar putea fi altceva decât niște imitații ieftine, vândute de un escroc francez în secolul al XIX-lea.
Se crede că există în jur de 12 astfel de cranii în muzee și în colecțiile private din întreaga lume. Exponatele au dimensiuni care variază – pot avea doar câțiva centimetri înălțime sau pot fi de mărimea unei mingi de bowling.
Aceste capete strălucitoare au apărut, prima oară, în anul 1856, atunci când Muzeul Britanic din Londra, a cumpărat un craniu în miniatură despre care s-a spus că a fost sculptat de mâinile aztecilor. Nu este, însă, clar de unde a provenit acea piesă.
Ulterior, Muzeul Britanic a cumpărat un al doilea craniu de cristal, în anul 1897, de la Tiffany & Co, iar această piesă poate fi văzută și astăzi în vitrină. În ciuda teoriei inițiale potrivit căreia craniul aparține civilizației precolumbiene, muzeul a transmis că „încercările de a verifica această informație nu s-au dovedit a fi de succes”, iar originile acestui obiect sunt „incerte”.
Alte cranii de cristal, de dimensiuni variate, au apărut curând în colecțiile din Muzeul Național de Antropologie din Mexic și din Institutul Smithsonian. Iar abia în anii 1950, un mineralog de la Smithsonian, pe nume William Foshag, a descoperit că piesa din Institut a fost, în mod cert, creată folosindu-se instrumente moderne de confecționare a bijuteriilor, potrivit IFL Science.
Câteva alte cranii s-au ivit în licitațiile de antichități în secolul al XX-lea. În 1943, la o astfel de licitație a fost vândută o piesă cunoscută drept „Craniul pieirii”, despre care se zvonea că emite lumină albastră prin ochi și poate distruge computere. Acela a fost, în mod clar, un fals creat cu ajutorul tehnologiei moderne.
Craniile apar în mod clar în iconografia aztecă, fiind observate pe pereții templelor. Totuși, niciun craniu din cristal nu a fost documentat sau descoperit la nicio săpătură arheologică din Mexic sau în alte zone. În paralel, niciun obiect din muzee nu are în spate o documentare care să ducă la un proiect de excavare. De menționat este faptul că numeroase cranii au fost descoperite în siturile aztece, însă cele mai multe dintre ele au fost sculptate în bazalt, și nu în cristal. Iar în ce privește latura stilistică, relicvele precolumbiene sunt, de regulă, diferite de piesele din cristal, ceea ce întărește convingerea că azteci nu au creat acești itemi celebri. Drept urmare, arheologii tind să creadă că cele mai multe – dacă nu toate – dintre aceste obiecte din cristal sunt niște falsuri.
Chiar dacă nu este posibil să se afle cu exactitate istoria tuturor obiectelor, există dovezi care indică faptul că piesa de la Muzeul Britanic a fost cumpărată inițial de Tiffany & Co. de la un francez pe nume Eugène Boban. În urmă cu câteva zeci de ani, Boban a expus alte două cranii din cristal la Paris. Și chiar dacă el a condus, în tinerețe sa, multe proiecte neoficiale de săpături în Mexic, el nu este un arheolog profesionist. Dar interesant este că Boban a fost și primul care a început să se laude cu craniile de cristal, în secolul al XIX-lea, atunci când muzeele abia începuseră să expună artefacte reale ale civilizației aztece.
El Tepozteco, templul iepurelui aztec, abandonat și ars până la temelii. Ce secrete ascunde?
Un altar de după căderea capitalei Imperiului Aztec, descoperit în orașul Ciudad de Mexico
Stele de mare, descoperite de arheologi la Templo Mayor din fosta capitală aztecă Tenochtitlan