Salonul de chihlimbar, o poveste țesută cu mistere

Cândva descris drept „a opta minune a lumii”, Salonul de chihlimbar era o cameră opulentă care se potrivea cu împrejurimile luxoase ale Palatului Charlottenburg din Berlin.

Proiectat de sculptorul Andreas Schlüter, salonul este unul dintre cele mai vechi exemple de utilizare a chihlimbarului în designul interior. Camera are un decor atât de izbitor, auriu, și o soartă de la jefuirea din timpul celui de-al Doilea Război Mondial care a fost un mister de lungă durată.

• Noaptea „Trandafirului”. Cum au fost furaţi din morgă morţii de la Timişoara şi incineraţi la Bucureşti,…
• Apostolul Sfântul Pavel, autorul unora dintre cele mai vechi scrisori creștine

Atunci când proiectezi o cameră potrivită pentru un rege, trebuie să gândești deschis. În 1701, Schlüter, care era arhitectul șef al curții regale a Prusiei la acea vreme, a început lucrările la Salonul de chihlimbar. Marea Baltică este renumită pentru chihlimbarul său, rășina de copac fosilizată aurie apreciată deopotrivă de paleontologi și de bijutieri. Ce modalitate mai bună, deci, de a decora o cameră nouă a palatului decât acoperind pereții cu acest material?

Singura problemă era modul în care să fie făcut acest lucru. Schlüter a lucrat împreună cu artizanul danez Gottfried Wolfram, iar cei doi au venit cu un mod cu totul nou de a lucra cu chihlimbarul. Chihlimbarul a fost mai întâi încălzit, apoi acoperit cu miere și semințe de in, înainte de a fi prelucrat pe panouri de lemn încrustate cu pietre prețioase, scrie IFL Science.

A durat atât de mult timp ca Salonul de chihlimbar să fie construit încât destinatarii inițiali au murit

A fost nevoie de ani întregi pentru a finaliza această sarcină ambițioasă; de fapt, regele Frederic I și soția sa Sophie Charlotte, pentru care fusese comandată inițial această cameră, au murit înainte de a fi terminată. Totuși camera finalizată a fost în cele din urmă deschisă pentru ca toată lumea să o admire (evident, toată lumea care avea norocul de a fi invitată la o petrecere regală) la Palatul Orașului Berlin.

Acolo, i-a atras atenția țarului rus Petru cel Mare, aflat în vizită. Ca o dovadă de generozitate pentru a susține noua alianță ruso-prusacă, Salonul i-a fost dăruit Rusiei în 1716 și a fost împachetat, transportat, extins și instalat la Palatul Ecaterinei. Camera finală, reproiectată, conținea peste 6 tone de chihlimbar și era estimată la o valoare de până la 290 de milioane de dolari în banii de astăzi.

Salonul de chihlimbar a rămas instalat în Palatul Ecaterinei timp de peste 200 de ani, supraviețuind chiar Revoluției Ruse. Dar totul s-a încheiat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când naziștilor lui Hitler au pus ochii pe Uniunea Sovietică.

Operațiunea Barbarossa

În 1941, forțele germane au pus în aplicare ceea ce era atunci cea mai mare operațiune militară din istorie: Operațiunea Barbarossa. Hitler credea că „rasa conducătoare” ariană avea nevoie de mai mult spațiu de locuit, sau lebensraum, și cel mai bun loc pentru acest lucru era în vasta întindere a Uniunii Sovietice, la est.

Hitler era foarte încrezător că planul va funcționa, spunând că „nu trebuie decât să dăm cu piciorul în ușă și întreaga structură putredă se va prăbuși”.

Hitler s-a mai gândit și că invazia ar fi un moment oportun pentru a „repatria” ceea ce el considera a fi un bun exemplu de măiestrie germană. El a simțit că Salonul ar trebui să fie înapoiat în țara natală pentru ca cei de acolo să se bucure de el.

Salonul de chihlimbar a fost împachetat de germani în mai puțin de două zile

Încercările rușilor de a ascunde panourile de chihlimbar în spatele unui tapet nu i-au descurajat pe naziști, care au dezbrăcat și împachetat totul în 36 de ore, gata să-l ducă înapoi în Kaliningradul de astăzi, pe atunci orașul german Königsberg.

Timp de câțiva ani, Salonul de chihlimbar a fost din nou expus cu mândrie în castelul Königsberg; dar pe măsură ce soarta războiului a început să se întoarcă, orașul a fost puternic bombardat de forțele Aliate. Muzeul castelului a fost distrus. Dar, și aici începe cu adevărat misterul, Salonul nu a fost găsit nicăieri.

Soarta misterioasă a Salonului i-a captivat pe istorici și pe adepții teoriilor conspirației timp de zeci de ani. Au fost înaintate diverse teorii care implică, într-o ordine aleatorie: submarine sovietice; nave de război scufundate; un labirint ascuns; KGB-ul; și ideea că această cameră nu a fost niciodată cea adevărată.

Teoriile conspirației

Una dintre cele mai stabile ipoteze cu privire la soarta panourilor de chihlimbar demontate este că acestea au fost încărcate pe vasul de transport Wilhelm Gustloff, au existat chiar și martori oculari care au susținut că le-au văzut.

Nava transporta pasageri civili când a fost torpilată de submarinele sovietice în ianuarie 1945, ceea ce a dus la o pierdere catastrofală de vieți omenești. Lovitura a fost atât de severă încât doctorul Richard Selcer, scriind pentru The-Past.com, a descris că torpilele „păreau să ridice nava germană din apă”.

Acela a fost cu siguranță un dezastru, însă nu a apărut niciodată vreo dovadă care să sugereze că panourile din Salonul de Chihlimbar s-au aflat printre pierderile din acea noapte. S-a speculat și că epava altei nave, Karlsruhe, ar conține răspunsurile la mister, dar speranțele au fost năruite în 2021, când o echipă de scafandri care investigau epava a confirmat că nu a fost găsită nicio urmă de rășină fosilizată.

Teoriile au devenit din ce în ce mai spectaculoase. KGB-ul a intrat în acțiune, începând propria anchetă aproape imediat ce a devenit clar că Salonul nu mai exista. Poate că panourile fuseseră ascunse într-o rețea de tuneluri de sub locul castelului Königsberg? Sau poate că ceea ce naziștii au scos inițial din Palatul Ecaterinei nu erau panouri de chihlimbar adevărate, ci falsuri inteligente fabricate la ordinul lui Stalin însuși?

Nici măcar soarta înspăimântătoare avută de celebrul vânător de chihlimbar Georg Stein, care și-a încheiat zilele cu o rană fatală de bisturiu în mijlocul unei păduri germane, nu a fost suficientă pentru a-i descuraja pe cei mai dedicați dintre conspiraționiști. Chiar și în secolul 21, speculațiile cu privire la panourile pierdute de mult timp au rămas răspândite.

Cea mai probabilă teorie despre cum a dispărut Salonul de chihlimbar

Dar vom încheia cu teoria care, deși poate cea mai puțin intrigantă, este cea cu cele mai multe dovezi care să o susțină. Este probabil ca Salonul de Chihlimbar să fi fost, din păcate, distrus în urma bombardamentelor asupra Königsberg.

Aceasta este concluzia la care au ajuns Catherine Scott-Clark și Adrian Levy, după investigația exhaustivă care a dus la scrierea cărții lor „The Amber Room”.

Însă a existat o întorsătură de situație în povestea lor. Dovezile pe care le-au descoperit au sugerat de fapt că panourile de chihlimbar au supraviețuit bombardamentelor inițiale, dar au fost ulterior distruse chiar de către soldații Armatei Roșii sovietice, în timp jefuiau și se bucurau de victoria de după alungarea naziștilor.

Și chiar dacă porțiuni mici din panouri ar fi supraviețuit, până acum este probabil ca acestea să se fi deteriorat iremediabil din cauza complexității și fragilității materialului din care au fost construite.

De la inovația creatorului său original, cu călătoriile sale din Germania în Rusia și înapoi, și până la traseul plin de obstacole avut de-a lungul timpului, Salonul de chihlimbar va avea mereu o poveste țesută cu mistere.

Dar asta nu înseamnă că nu putem vedea cum ar fi arătat grandiosul salon. Un proiect minuțios de reconstrucție într-un oraș din vecinătătatea Sankt-Petersburgului, care a durat decenii, a fost finalizat în 2003, oferindu-le vizitatorilor o privire înapoi în trecutul său de aur.

Vă recomandăm să citiți și:

Colier asociat cu Henric al VIII-lea, vechi de 500 de ani, găsit de căutătorii de metale

Ce adăpostește camera secretă din Muntele Rushmore?

Cum a murit Iuliu Maniu. „În celula nr… s-a stins lumina”

O scrisoare de dragoste a fost găsită în sarcofagul unui general al lui Alexandru cel Mare