Orașul Iznik, din nord-vestul Turciei, s-ar putea să nu fie atât de cunoscut ca Istanbul, dar are o istorie la fel de lungă și plină de povești. Odată stăpânit de adepții lui Alexandru cel Mare, orașul a devenit, în cele din urmă, unul dintre cele mai importante centre urbane din Imperiul Roman, redenumit Niceea. Acesta și-a găsit un loc de glorie în istoria creștină, găzduind primul și al doilea Conciliu de la Niceea.
De atunci, de-a lungul secolelor, orașul a trecut prin cutremure, invazii, industrie și declin, cu unele dintre cele mai vechi și venerate situri distruse chiar în epoca modernă.
Niceea a fost capitala a patru civilizații și a fost sugerată introducerea sa în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Astfel, ar putea fi surprinzător faptul că orașul abia cum are propriul său muzeu, dar acum, la mai bine de doi ani de la începerea lucrărilor de construire, Muzeul de Arheologie de la Iznik a fost, în sfârșit, finalizat.
„Noul muzeu prezintă bunuri culturale mobile destul de semnificative. Există artefacte ale multor civilizații, din epoca preistorică și până în prezent”, a declarat fostul director de muzeu și arheolog Taylan Sevil, potrivit IFL Science.
Printre aceste artefacte se numără și un joc din marmură, datând din epoca romană, un sarcofag bine decorat, dedicat eroului grec Ahile și sarcofagul generalului lui Alexandru cel Mare, Antigonos I. Dar mai există o altă relicvă care este și mai interesantă, anume o scrisoare de doliu din Roma Antică, găsită în mormântul lui Antigonos, recent tradusă și expusă la 2.500 de ani după ce a fost scrisă inițial.
„Eu, Arete, strig cu tot corpul și sufletul din mormântul lui Antigonos. Îmi smulg părul din cauza durerii și mă exprim prin plâns. Acest ghinion, moartea, m-a capturat în loc să îl emancipeze pe acest om prețios”, arată scrisoarea.
Cercetătorii nu știu cine a fost „Arete”. Termenul nu este chiar un nume, mai degrabă un concept grecesc antic care descrie „excelența”. În funcție de ce sau cui îi era aplicată, se putea referi la realizarea potențialului deplin al cuiva, la virtutea morală, la stăpânirea de sine sau la dreptate, la forță și curaj sau, pur și simplu, la starea de a fi „bun”.
Dar de la oricine ar fi venit mesajul, acesta transmite o poveste emoționantă prin care noi toți trecem la un moment dat, anume suferința pierderii cuiva important pentru noi. Nu e de mirare că este una dintre piesele de excepție din noul muzeu, iar oficialii speră ca va deveni una dintre cele mai importante din întreaga lume.
„Muzeul umple astfel un gol imens. Acesta va invita oamenii să fie martori ai civilizației mondiale”, a spus Sevil.
Au trecut opt ani de la cea mai mare tragedie minieră din Turcia
Arheologii turci au descoperit schelete „enigmatice” într-un palat din Istanbul
Ziua în care cuceritorul Mehmed al II-lea a îngenuncheat Constantinopolul
Un flaut vechi de 1.600 de ani din os de vită, descoperit în Turcia