Vânătorile la care participa Nicolae Ceaușescu se transformau în adevărate masacre pentru vânat, dar pentru liderul comunist important era să împuște cât mai multe animale sălbatice. Nu conta dacă animalul era ocrotit de lege sau dacă avea o vârstă fragedă. Tot ce ieșea în bătaia puștii lui Ceaușescu murea. De multe ori, pentru a îi impresiona pe liderii străini care vizitau România, Ceaușescu îi și invita la o partidă vânătoare. Liderul comunist bulgar, Todor Jivkov, a fost unul dintre invitații preferați de Nicolae Ceaușescu la vânătorile de mistreți și de urși.
De-a lungul timpului, în afara vânătorilor pe care le organiza anual pentru Corpul Diplomatic, Nicolae Ceaușescu i-a invitat și pe unii șefi de stat sau guvern din țările comuniste sau din țările arabe. Printre aceștia s-au numărat Todor Jivkov, președintele Partidului Comunist bulgar și șeful statului bulgar, Erich Honecker, liderul comunist din Germania de Est, Fidel Castro, conducătorul Cubei, colonelul Muammar Gaddafi etc.
Todor Jivkov a participat încă din 1967 la vânătorile organizate pentru Ceaușescu. De atunci, aproape în fiecare an, Jivkov era prezent în România la câte o vânătoare. Dacă Jivkov avea mistreți și în țara lui, efectivele de urși din Bulgaria nu depășeau atunci 15-20 de exemplare.
La 19 octombrie 1979, Ceaușescu și Jivkov au participat la o vânătoare organizată doar pentru cei doi la Cormoș-Tălișoara, în apropiere de Sfântu Gheorghe. Cum a decurs vânătoarea a povestit inginerul silvic Vasile Crișan în cartea „La vânătoare cu Ceaușescu”.
„Întrucât erau numai doi vânători, primul hochstand dinspre vale a rămas neocupat. În al doilea hochstand s-a stabilit să rămân eu (Vasile Crișan, n.n.), cu sarcina ca, dacă vânatul încearcă să iasă pe flanc, să trag focuri de armă pentru a-l întoarce spre armele principale. În hochstandul trei a fost instalat Todor Jivkov cu cei doi însoțitori ai săi, iar următorul hochstand, considerat a fi situat în locul cel mai favorabil, a fost rezervat pentru Ceaușescu, tot cu doi însoțitori. Mai la următorul hochstand s-a așezat Neacșu, pentru a face același lucru ca şi mine, dar şi pentru a fi mai aproape de Ceaușescu, dacă situația o va cere.
Sárkány şi cu Țiţei urmau să dirijeze oamenii care făceau goana şi să țină flancul dinspre culme, pe unde puteau ieși urșii şi mistreții. Sus, goana era destul de lungă, cam o oră şi jumătate, dar terenul nu era prea greu. Vremea era splendidă pentru vânătoare. Un soare plăcut, de mijloc de octombrie, încălzea şi lumina versantul de munte pe care eram instalați, scoțând parcă şi mai mult în evidență pitorescul mozaic natural de culori, caracteristic zonei montane în această perioadă a anului”, povestește Vasile Crișan.
Nu după multă vreme de la începutul partidei de vânătoare, un exemplar mare de urs trece prin bătaia puștilor lui Ceaușescu și a însoțitorilor lui Jivkov. Dacă Ceaușescu a tras spre el cu o armă puternică de vânătoare, însoțitorii liderul bulgar au ochit spre urs cu … arme automate Kalaşnikov folosite pe câmpurile de luptă.
„Gonașii se auzeau din ce în ce mai bine. Făceau gălăgie mare şi trăgeau focuri de armă. De data aceasta, în mod sigur, au dat peste urși. Nu trec decât câteva secunde şi aud o bubuitură puternică. Da! A tras Ceaușescu. Numai focurile lui de armă răsunau ca un tun. Știam cu toții acest lucru. Imediat după aceea se aud răpăieli prelungite de cartușe trase de două arme automate. Erau însoțitorii lui Jivkov, dotați cu câte un pistol automat Kalaşnikov.
Cred că Jivkov personal nu a tras niciun foc de armă. Se face din nou liniște. Nicio vorbă, niciun răcnet, nicio mișcare. Stau şi eu cu arma în mână, pregătit pentru orice eventualitate. Deodată, aud dinspre stânga mea trosnituri puternice de vreascuri, foșnete de frunze şi nuielişul mișcându-se de parcă era călcat de șenilele unui tanc. De sus, dinspre Jivkov, venea o namilă de urs, la care, cu 10-20 de secunde în urmă, trăsese Ceaușescu, dar şi însoțitorii lui Jivkov.
Ursul s-a oprit la vreo 20-25 de metri în fața mea, într-un loc mai deschis de unde îl vedeam foarte bine. Era un urs uriaș, cum nu mai văzusem până atunci. Sau poate că mai văzusem, dar atunci țineam în mână o carabină cu care aveam ceva șanse de scăpare. Acum, când aveam numai o armă cu alice, şi ursul mi se părea mai mare. Oricum, indiferent ce fel de armă aveam eu în acel moment, ursul era foarte mare, cu o blană splendidă, de culoare maro închis spre negru strălucitor, probabil şi din cauza reflecției razelor solare. S-a oprit ca la comandă. A stat cu capul ridicat şi cu botul adulmecând de unde poate veni pericolul”, își aduce aminte Vasile Crișan.
Vasile Crișan povestește că ursul spre care a tras Ceaușescu, dar și însoțitorii lui Jivkov, a reușit să scape fugind printre gonași. O a doua goană s-a încheiat la fel ca prima. Deși s-a tras spre unul sau doi urși, niciunul nu a fost nimerit de participanții la partida de vânătoare.
„În fine, ursul se întoarce şi se duce înapoi spre gonași, care erau deja la 30-40 de metri de noi. După câteva secunde, aud gonașii strigând: Atenție! Dinspre vânători vine spre noi un urs rănit. Fiți pregătiți cu carabinele. Așteptam să aud focuri de armă, dar nimic. Personalul silvic era pregătit cu carabinele doar să se apere în caz de pericol.
Ursul a trecut în galop printre gonași şi dus a fost. Vânătoarea a continuat cu încă o goană, la care, tot aşa, s-a tras la unul sau doi urși, însă niciunul nu a căzut din foc. Cei doi șefi de stat şi-au schimbat ținuta, s-au urcat în elicopter şi au plecat grăbiți spre Brașov, unde era programată vizita oficială. (…) Probabil că Todor Jivkov era ferm convins că ursul în care au tras securiștii lui cu automatele a căzut şi că blana trebuie să-i parvină”, scrie Vasile Crișan.
Un câine și-a împușcat stăpânul în drum spre o partidă de vânătoare
O tabără din era glaciară a oferit cele mai timpurii dovezi pentru vânătoarea de mamuți în Mexic
Nicolae Ceaușescu, ultima vânătoare. „Trăgea în tot ce mișcă”
WWF avertizează: Vânătoarea urșilor în România trebuie justificată cu date credibile