O echipă de arheologi de la Universitatea din Iowa, SUA a reușit să extragă ADN din rămășițele găsite la Jamestown și să confirme că acestea aparțin unor câini străvechi, care erau probabil de mărimea unui lup sau a unui coiot.
Este pentru prima dată când se găsește dovada că la Jamestown, în secolul al XVII-lea, existau câini indigeni. Oasele fac parte dintr-o colecție de artefacte deținută de Jamestown Rediscovery, parte a grupului de conservare istorică numit Preservation Virginia.
„Au linii genealogice care ajung până la unele dintre cele mai vechi introduceri ale câinilor în America de Nord, deci cu 13.000 de ani în urmă”, a declarat Ariane Thomas, doctorandă la Universitatea din Iowa, potrivit Phys.org.
Vestea descoperirii a fost publicată pentru prima dată în primăvară, când echipa avea doar ADN de la doi câini din Jamestown. De atunci, echipa a adăugat la proiectul său un al treilea câine, al cărui ADN are o strânsă legătură cu rămășițele găsite la un mare sit arheologic al nativilor americani numit situl Hatch, a spus Thomas.
Situl Hatch se întinde pe o perioadă de cel puțin 1.000 de ani și este situat la sud-vest de Jamestown, au declarat cercetătorii de la Universitatea din Iowa și Jamestown Rediscovery.
Echipa dorește să afle mai multe despre momentul în care liniile de câini europeni le-au înlocuit pe cele indigene. Descoperirile sunt primul pas pentru a afla acest lucru.
Michael Lavin este director de colecții la Jamestown Rediscovery. El a declarat că programul de cercetare arheologică a fost demarat în 1994 și a recuperat peste 3 milioane de artefacte legate de prima așezare din mai 1607.
Thomas a spus că a cerut să cerceteze rămășițele deoarece a vrut să răspundă la întrebări despre modul în care liniile de câini indigeni au fost înlocuite de cele europene, inclusiv dacă au fost uciși sau crescuți cu unii câini europeni.
Jamestown părea locul perfect pentru a afla acest lucru, deoarece este prima așezare engleză permanentă din America de Nord, a spus Thomas.
Echipa lui Thomas a analizat maxilarul, sau partea superioară a maxilarului câinelui, deoarece acele rădăcini dentare sunt cele mai bune pentru prelevarea de probe de ADN, iar cercetătorii au reușit să extragă probe de la trei specimene.
Cercetarea echipei este semnificativă deoarece, anterior, arheologii nu erau siguri dacă rămășițele de câine pe care le-au găsit erau englezești sau europene și nici nu se aliniau cu vreo rasă de câine europeană cunoscută, au spus cercetătorii.
Lavin a declarat că unele dintre săpături i-au determinat pe cercetători să găsească obiecte legate de ,,perioada de foamete”, iarna dintre 1609 și 1610.
A fost una dintre cele mai întunecate și mai dificile perioade din istoria Jamestown. Deși inițial în colonie erau între 340 și 350 de persoane, doar aproximativ 60 au supraviețuit perioadei de foamete din cauza unei secete și a altor factori, a spus el.
„Au recurs la consumul unor alimente tabu, deci caii, câinii, pisicile, șobolanii și chiar oamenii”, a declarat el. „Această poveste este doar o dovadă în plus a acelei ierni oribile”.
Matthew E. Hill Jr., profesor asociat de antropologie la Universitatea din Iowa, a declarat că și mai târziu, în Jamestown, există dovezi de măcel și de oameni care mâncau câini. El a avertizat însă că nu este ca și cum aceștia ar fi fost un aliment de bază în dieta coloniștilor. Erau în perioadele de mare stres.
Descoperirile despre câinii indigeni antici ajută echipa să reconstituie rolul pe care l-au jucat câinii în primii ani ai țării.
Diferențele de comportament ale câinilor pot fi determinate genetic
Câinii simt atunci când avem cea mai mare nevoie de afecțiunea lor
De ce năpârlesc câinii și pisicile?
Câinii pot mirosi stresul din transpirația și respirația oamenilor, arată un studiu