Istoria genetică a Scandinaviei arată contribuția dominantă a vikingilor la populația actuală

Un studiu publicat recent surprinde o istorie genetică a Scandinaviei de-a lungul a 2000 de ani, din Epoca Fierului și până în zilele noastre. Cercetătorii au vrut să documenteze modul în care migrațiile din trecut au afectat fondul genetic scandinav în timp și spațiu, astfel încât să înțeleagă mai bine structura genetică scandinavă actuală. 

Această retrospectivă a istoriei Scandinaviei se bazează pe o analiză a 48 de genomuri umane noi și a 249 de genomuri umane antice publicate, reprezentând mai multe situri arheologice emblematice, împreună cu date genetice de la mai mult de 16.500 de persoane care trăiesc astăzi în Scandinavia, conform EurekAlert.

• Cum s-au schimbat planurile militare ale României după Războaiele Balcanice
• Cinci evenimente istorice petrecute de Crăciun care au schimbat lumea

Printre alte constatări intrigante, noul studiu, publicat în jurnalul Cell și condus de Universitatea Stockholm, din Suedia și compania biofarmaceutică deCODE din Reykjavik, Islanda, oferă o perspectivă asupra modelelor de migrație și a fluxului de gene în timpul epocii vikingilor (750-1050 d.Hr.). De asemenea, arată că numărul strămoșilor care au fost introduși în zonă în timpul perioadei vikinge, a scăzut ulterior din motive care nu sunt clare.

Un flux genetic din trei zone

Cercetătorii nu plănuiseră inițial să pună cap la cap istoria Scandinaviei în timp și spațiu. Mai degrabă, ei lucrau la trei studii separate, axate pe diferite situri arheologice.

„Când am analizat afinitățile genetice ale indivizilor din diferite situri arheologice, cum ar fi înmormântările din perioada Vendel, înmormântările din perioada vikingă și situri arheologice bine cunoscute, cum ar fi fortul inel Sandby borg din perioada migrației, cunoscut pentru masacrul care a avut loc acolo [în] 500 d.Hr. și indivizii de pe nava regală suedeză de război Kronan din secolul al XVII-lea, am început să observăm diferențe în ceea ce privește nivelurile și originea strămoșilor non-locali în diferite regiuni și perioade din Scandinavia”, a explicat Ricardo Rodríguez-Varela, de la Universitatea Stockholm.

Cercetătorii au descoperit variații regionale în ceea ce privește momentul și amploarea fluxului genetic din trei surse: estul Mării Baltice, insulele irlandeze britanice și sudul Europei.

Strămoșii scandinavilor au trăit în perioadele vikingă și medievală

Strămoșii irlandezi britanici au fost larg răspândiți în Scandinavia din perioada vikingă, în timp ce strămoșii din estul Mării Baltice sunt mai degrabă localizați în Gotland (n.red. insulă din Marea Baltică) și în centrul Suediei.

În unele regiuni, o scădere a nivelurilor actuale ale strămoșilor externi sugerează că imigranții antici au contribuit proporțional mai puțin la fondul genetic scandinav modern decât indică strămoșii din genomurile din perioadele vikingă și medievală.

Influențele diferite ale migrației

Anders Götherström, de la Universitatea Stockholm, sugerează că ceea ce dezvăluie datele despre natura perioadei vikinge este poate cel mai intrigant.

Migrația dinspre vest a avut un impact asupra întregii Scandinavii, iar migrația dinspre est a fost influențată de sex, cu mișcări ale persoanelor de sex feminin, în special, în regiune. După cum scriu cercetătorii, constatările în ansamblu indică o creștere majoră [a fluxului genetic] în timpul perioadei vikinge.

În general, descoperirile arată că perioada vikingă din Scandinavia a fost o perioadă foarte dinamică, spun ei, în care oamenii se deplasau și făceau multe lucruri diferite.

Vă mai recomandăm și: 

Expansiunea vikingilor în Africa. Cum au contribuit la formarea regatului african?

Rune misterioase ale vikingilor, descoperite într-un loc neașteptat

Clădirile de lemn din Scandinavia, un exemplu pentru întreaga lume

Scandinavia este locul de origine al pasarilor exotice