Originile mai puțin creștine ale Crăciunului. Cum a apărut cea mai așteptată sărbătoare din an?

Ziua de 25 decembrie este dedicată Crăciunului, cea mai așteptată sărbătoare a anului, care reprezintă atât un simbol religios, cât și un fenomen cultural și comercial la nivel mondial.

Pentru creștinii din toată lumea, calendarul arată că în ziua de Crăciun s-a născut Iisus din Nazareth, liderul spiritual care a pus bazele credinței lor.

• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman
• Dictatorul care a rescris istoria Spaniei cu deciziile sale controversate şi abile. A fost un militar…

Însă obiceiurile cele mai populare și mult așteptate de toate vârstele sunt împărțitul cadourilor, masa plină de bunătăți, împodobirea bradului, colindele și, bineînțeles, așteptarea Moșului.

De unde și cum a pornit, de fapt, Crăciunul?

Din cele mai vechi timpuri, miezul iernii a reprezentat un sezon al sărbătorilor în întreaga lume. Iar cu secole înainte de nașterea lui Iisus, locuitorii continentului pe care azi îl numim Europa celebrau lumina și nașterea în cele mai întunecate zile ale iernii.

Mulți oameni se bucurau în timpul solstițiului de iarnă, deoarece atunci era momentul când ce e mai rău din sezonul rece rămânea în urmă, iar mai departe se iveau doar zilele senine, cu mai multe ore de lumină.

În Scandinavia, însă, nordicii aveau Yule, care începea din 21 decembrie și ținea până în luna ianuarie, potrivit History.

Pentru nordici, atunci era și solstițiul de iarnă. Pentru a omagia soarele, bărbații din familii (tații și fiii) aduceau acasă bușteni mari pe care îi ardeau, iar membrii comunității se ospătau și petreceau până când se stingea focul. Asta înseamnă că festinul putea dura chiar și 12 zile. Nordicii erau convinși , de asemenea, că fiecare scânteie a focului reprezenta un porcușor sau un vițel care se naște în noul an ce vine.

Finalul lunii decembrie, un moment potrivit pentru festivități

Însă finalul lunii decembrie era un moment potrivit pentru festivități în cea mai mare parte a Europei. În acel moment al anului, multe dintre vitele din gospodării erau ucise, astfel încât să nu trebuiască să fie hrănite în timpul iernii. Acest lucru înseamnă că pentru mulți, sezonul rece venea și cu multe porții de carne proaspătă. Pe lângă asta, mare parte din vinul și berea produse în timpul anului fermenta, în final, tot în decembrie, fiind astfel numai bune de băut.

În Germania, oamenii omagiau zeul păgân Odin tot în miezul iernii. Germanii erau terifiați de Odin, pentru că ei credeau că zeul zboară în timpul nopții să observe oamenii și apoi decide cine va avea sau nu un an prosper. Din această cauză, mulți  localnici preferau să rămână în case după lăsarea întunericului.

Saturnalia și Crăciunul

În Roma, acolo unde iernile nu erau atât de aspre precum în zonele din nordul Europei, era sărbătorită Saturnalia, o petrecere dedicată lui Saturn, zeul agriculturii. Saturnalia începea cu o săptămână înainte de solstițiul de iarnă și continua vreme de o lună întreagă, timp în care romanii mâncau și beau din belșug. Practic, întreaga ordine socială a vremii era întoarsă cu fundul în sus.

Timp de o lună, sclavii erau liberi, nu primeau porunci și tratați drept egali, iar școlile și prăvăliile erau închise astfel încât toți puteau să participe la festivități. Tot în acele zile, localnicii marcau și Juvenalia,  când copiii erau sărbătoriți, iar membrii din înalta societate pregăteau și petreceri în onoarea lui Mithra, zeița copil, despre care spuneau că e născută dintr-o piatră. Pentru unii romani, aniversarea zeiței  Mithra era cea mai sacră sărbătoare a anului.

S-a născut, de fapt, Hristos pe 25 decembrie?

În vremurile timpurii ale creștinătății, Paștele era, de fapt, sărbătoarea principală din an, iar nașterea lui Hristos nu era marcată în niciun fel. În secolul IV, oficialii bisericii au decis să adauge în calendar și nașterea lui Iisus ca fiind o sărbătoare religioasă importantă. Din păcate, Biblia nu menționează data exactă a nașterii, însă există dovezi care sugerează că aceasta a avut loc primăvara.

Mai ales pentru că păstorii din poveste nu aveau de ce să aibă grijă de oi în timpul iernii. Papa Iulius I (papă în perioada 337 – 352) a fost cel care a ales ziua de 25 decembrie pentru nașterea lui Hristos.  Se crede, în același timp, că a fost aleasă această dată pentru a adopta tradițiile festivalului Saturnalia. Inițial, Crăciunul a fost numit Sărbătoarea Nașterii și s-a răspândit în Egipt în anul 432, iar în Marea Britanie la finele secolului al VI-lea.

Secolul al XVII-lea, atunci când Crăciunul a fost anulat

La începutul secolului al XVII-lea, un val de reformă religioasă a schimbat modul în care Europa sărbătorea Crăciunul. Atunci când Oliver Cromwell și forțele sale puritane au acaparat Marea Britanie, în anul 1645, ei și-au luat angajamentul să scape țara de decadență și, ca parte a misiunii lor, au decis să-l anuleze. Prin cererea poporului, Charles al II a preluat tronul și, odată cu el, a revenit și Crăciunul.

Iar în America, nu era marcată în niciun fel nașterea Domnului. Mai mult, în Boston, în perioada 1659 – 1681, Crăciunul era chiar interzis prin lege, iar cine manifesta în orice chip spiritul sărbătorii, primea amendă 5 șilingi. Abia în secolul al XIX-ea, americanii au început să îmbrățișeze de fapt obiceiul și l-au transformat într-o perioadă a familiei, a păcii și nostalgiei: în anul 1870, ziua de Crăciun a devenit o sărbătoare federală.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Bradul natural versus bradul artificial de Crăciun. Ce variantă are un impact mai mic asupra mediului?

Top 10 cele mai bune filme de Crăciun

Cum ne afectează tenul alimentele de Crăciun și ce recomandă dermatologii?

Grota lui Moș Crăciun din Finlanda, adăpost împotriva bombelor