1 decembrie 1918, Ferdinand I și Regina Maria revin în București. „Ne întorsesem ca Rege și Regină a tuturor românilor”

Data de 1 decembrie 1918 are conotații aparte în istoria românilor. Atunci, la Alba Iulia, românii transilvăneni au hotărât să se unească cu patria-mamă, România. Tot la această, dată, dar la București, Regii României, Ferdinand I și Maria, se întorceau în Capitala țării, după doi ani de aspru refugiu la Iași, cu credința că au înfăptuit visul de aur al românilor, unirea.

România a intrat în Primul Război Mondial la 27 august 1916 pentru eliberarea românilor din Transilvania asupriți de monarhia Austro-Ungară.

• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman
• Dictatorul care a rescris istoria Spaniei cu deciziile sale controversate şi abile. A fost un militar…

Armata Română a intrat în Transilvania într-o atmosferă de entuziasm general, punctul culminant al ofensivei din Transilvania a fost însă ocuparea Brașovului la 29 august. După începutul promițător al campaniei militare de peste Carpați a urmat contraofensiva trupelor Puterilor Centrale, începută prin înfrângerea trupelor române din sudul țării, la Turtucaia.

La începutul lunii octombrie 1916, Puterile Centrale au atacat și forțele române aflate în Transilvania. Mai mult, în primele zile ale lunii noiembrie, au reușit să străpungă defensiva soldaților români din trecătorile Carpaților și au pătruns în Muntenia. După încă o înfrângere suferită de Armata Română pe aliniamentul Neajlov-Argeș, Puterile Centrale au ocupat Bucureștiul la 6 decembrie. O parte din populație, împreună cu autoritățile, dar și cu Regele Ferdinand I și Regina Maria, s-au retras la Iași.

Vreme de aproape doi ani, Iașiul a fost capitala României și speranța de rezistență din sufletul tuturor românilor. Victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz, din vara anului 1917, au întărit această speranță. Revoluția bolșevică și ieșirea Rusiei din război au lăsat însă România singură pe Frontul de Est, iar continuarea războiului era imposibilă.

Anul 1918, de la agonie la extaz

Începutul anului 1918 nu anunța nimic bun pentru România, dar românii aveau să treacă în acest an de la agonie la extaz. Puterile Centrale au impus României o pace draconică la Buftea (7 mai 1918) prin care țara ceda teritorii însemnate, iar anumite prevederi conduceau chiar la o pierdere a suveranității. Singurul lucru bun pentru români, în prima jumătate a anului 1918, a fost hotărârea Basarabiei de a se uni cu România.

Toamna anului 1918 a adus cu ea și colapsul Puterilor Centrale. Rând pe rând, Bulgaria (30 septembrie), Turcia (30 octombrie) și Austro-Ungaria (3 noiembrie) au solicitat armistițiu Antantei. La 9 noiembrie, armata aliată de la sud de Dunărea, condusă de generalul francez Henri Berthelot, traversează fluviul în amonte de Giurgiu, pentru a face joncțiune cu armata română. În aceste condiții, România reintră în război și înmânează Puterilor Centrale un ultimatum de 24 de ore, pentru ca toate trupele străine să părăsească  țara. O zi mai târziu, la 11 noiembrie 1918, era semnat armistițiul dintre Germania și Antanta.

Întoarcerea Regilor în data de 1 decembrie 1918

După ce Henri Berthelot a trecut Dunărea în România, în fruntea trupelor aliate, Regele Ferdinand I l-a împuternicit pe generalul francez să administreze și să păstreze ordinea în Muntenia, dar și să își amâne apariția în Capitală, până când puteau să își facă intrarea triumfală împreună.

„În mod foarte delicat, Berthelot, sosit la porțile Bucureștiului în fruntea armatei eliberatoare, așteptă ca să intre, la 1 decembrie, înapoierea Regelui și Reginei pentru a-i asocia, împreună cu câteva regimente româneşti, la onoarea acestei zile istorice. De acord cu mine, Berthelot invită chiar şi contingente engleze să defileze între soldații Regelui Ferdinand şi soldații noștri (francezi, n.n.)”, își amintea ambasadorul francez la București, contele  de Saint-Aulaire. Între timp, la 28 noiembrie 1918, Bucovina vota și ea unirea cu România.

Înainte de a se întoarce în București, Familia Regală a așteptat sfârșitul operațiunilor de evacuare a trupelor Puterilor Centrale, dar și vești de peste Carpați, cum că Transilvania urma, precum Bucovina și Basarabia, să se unească cu România. Ziua pentru întoarcere în București nu fost aleasă întâmplător cu aceeași zi în care, la Alba Iulia, urma să se desfășoare Marea Adunare a Românilor din Transilvania.

După doi ani de refugiu la Iași, monarhii României se întorceau triumfători, pentru că, așa cum nota în memoriile sale Regina Maria, înfăptuise „visul de Veacuri, Visul de Aur al României”, unirea.

Bucureștiul, în haine de sărbătoare

Bucureștiul s-a pregătit cum se cuvine pentru revenirea în capitala țării a suveranilor. A fost ridicat un arc de triumf (din lemn) pe Calea Victoriei pentru ca Regele și Regina, dar și soldații români și aliați, să treacă victorioși pe sub el, iar florile acopereau întreaga Cale a Victoriei. Mulțimi uriașe i-au întâmpinat pe monarhi încă de la gară.

În dimineața zilei de 1 decembrie, Regele, însoțit de întreaga suită, a coborât din tren, în gara Mogoșoaia. Acolo, la dorința suveranului, l-a așteptat generalul Berthelot, care s-a plasat în dreapta monarhului, iar Regina în partea stângă, pentru a intra călare în Capitală. Sosirea lor a fost anunțată cu 101 de salve de tun.

La intrarea în oraș au fost primiți cu pâine și sare, iar Regele Ferdinand a ținut un scurt discurs: „Cu o vie bucurie revăd Capitala mea după doi ani de suferințe prin care a trecut. Sunt fericit că mă pot întoarce în fruntea iubiților mei ostași și însoțit de Aliații m noștri, în zidurile Capitalei, pentru ca împreună cu poporul Meu și cu armata biruitoare să culegem roadele unei credințe nestrămutate în ursita României. […] Bucuria mea de a mă întoarce iarăși în Capitală, de a mai fi iarăși în mijlocul iubiților mei bucureșteni este nesfârșită. Plecat acum doi ani cu sufletul mâhnit, mă întorc astăzi vesel cu prietinii noștri. Frumoasa și călduroasa primire ce mi-ați făcut, sentimentele alese pe care întotdeauna vi le-am cunoscut vor fi pentru mine de aci înainte amintiri neuitate”.

Regina Maria: „Orașul înnebunise pur și simplu”

Mulțimile de oameni ieșite pe străzi erau în delir, strigând și aplaudând, fluturând steaguri, placarde și batiste, „orașul înnebunise pur și simplu”, nota Regina Maria în jurnalul ei. Tot ea mai consemna: „Ne întorsesem ca Rege și Regină a tuturor românilor. (…) Procesiunea noastră a înaintat până la piața clasică de lângă statuia lui Mihai Viteazul, unde, în fiecare an, de 10 mai, se țineau parade; acolo ne-am oprit și toate trupele au trecut prin fața noastră. E greu de descris încântarea frenetică a întregii populații. Erau de-a dreptul înnebuniți de fericire și dădeau glas bucuriei atât de zgomotos, încât mi se făcea teamă să nu moară de efort”.

Și contele de Saint-Aulaire surprinde în memoriile sale atmosfera din acea zi. „În fruntea cortegiului, pe cai minunați, călăreau regele, regina în uniformă de colonel de roșiori și generalul Berthelot, într-un uragan de aclamații frenetice, sub o ploaie de flori. Pe tot parcursul, la ferestre și balcoane, fluturau drapele româneşti şi franceze (…)”. În acea seară, Regele Ferdinand a găzduit la palatul Cotroceni un banchet al victoriei. La Albă Iulia, transilvăneni hotărau unirea cu România.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Regina Maria a României, cea mai frumoasă față a diplomației românești. „În anii durerii, am învățat să mă rog”

Regina Maria a României, „împărăteasa tuturor românilor”

Castelul Pelișor, locul unde inima Reginei Maria a bătut pentru ultima oară

Capcana rusească întinsă României. „Cerințele rușilor puneau în joc suveranitatea noastră națională!”