„Furnica militară fără ochi” cutreiera Europa cu milioane de ani în urmă

„Furnica militară” (Dorylinae) este, în general, bună la două lucruri: să călătorească în jurul lumii și să aibă un apetit uriaș. Prin hrănirea lor foarte coordonată, furnicile pot mânca până la 500.000 de prăzi într-o singură zi. Stilul lor de viață nomad a dus insectele pe majoritatea continentelor de pe Pământ și în prezent există aproximativ 270 de specii de „furnici militare” care trăiesc în emisfera estică a planetei și aproximativ 150 de specii în America de Nord și de Sud. Iar acum se știu mai multe și despre furnica militară fără ochi din Europa.

Datorită unei descoperiri rare de fosile, oamenii de știință explorează acum primele dovezi că acești mici prădători s-au răspândit cândva acolo unde nu mănâncă și nu se plimbă astăzi, în Europa.

• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman
• Dictatorul care a rescris istoria Spaniei cu deciziile sale controversate şi abile. A fost un militar…

Într-o nouă lucrare publicată în revista Biology Letters, cercetătorii de la Institutul de Tehnologie din New Jersey (NJIT) și de la Universitatea de Stat din Colorado, ambele din SUA, detaliază descoperirea celei mai vechi furnici militare descoperite vreodată.

Furnica militară fără ochi ce străbătea Europa

Furnica militară fără ochi a fost conservată în chihlimbar baltic și datează din epoca eocenă, din urmă cu aproximativ 35 de milioane de ani.

Exemplarul are aproximativ 3 milimetri lungime, prezintă un animal fără ochi și poartă numele de Dissimulodorylus perseus (D. perseus), după eroul mitic grec Perseu. Legenda spune că Perseu a învins-o pe Medusa cu o utilizare limitată a vederii, explică Popular Science.

Fosila este doar a doua dovadă fosilizată a unei specii de furnici militare descrisă vreodată și este prima fosilă de furnici militare recuperată din emisfera estică, potrivit studiului.

Echipa spune că această fosilă de furnică este o dovadă a descendențelor de furnici necunoscute anterior, care ar fi existat în Europa continentală înainte de a dispărea în ultimii 50 de milioane de ani.

Unde a fost găsită fosila?

Această descoperire uriașă a fost ascunsă timp de aproape 100 de ani la Muzeul de Zoologie Comparată al Universității Harvard, din SUA.

„Muzeul găzduiește sute de sertare pline cu fosile de insecte, dar s-a întâmplat să dau peste un exemplar minuscul, etichetat drept un tip obișnuit de furnică, în timp ce adunam date pentru un alt proiect”, a declarat Christine Sosiak, autoare principală a lucrării și doctorandă la NJIT.

„Odată ce am pus furnica la microscop, mi-am dat seama imediat că eticheta era inexactă. Mi-am spus ‘aceasta este cu adevărat diferită”, spune Sosiak.

Este probabil ca chihlimbarul care acoperă fosila să fi fost excavat cu puțin timp înainte sau după anii 1930.

O rudă a furnicilor de astăzi

„Din tot ceea ce știm despre furnicile militare care trăiesc astăzi, nu există nicio urmă de o asemenea diversitate dispărută. Cu această fosilă acum ieșită din obscuritate, am câștigat un hublou paleontologic rar în istoria acestor prădători unici”, a spus Phillip Barden, profesor asistent de biologie la NJIT și autor principal al lucrării.

Echipa a folosit raze X și scanări CT pentru a analiza fosila și a determinat că D. perseus este o rudă apropiată de specia de furnici fără ochi numită Dorylus, găsită în prezent în Africa și Asia de Sud.

Atunci când s-a format această fosilă, Europa avea o climă mult mai caldă și mai umedă decât cea de astăzi, ceea ce ar fi putut oferi un mediu de viață ideal pentru furnica militară fără ochi. Începând din Eocen, Europa a suferit mai multe cicluri de răcire, care ar fi putut face continentul să fie inospitalier pentru furnicile antice.

Furnica militară fără ochi este o descoperire extraordinar de norocoasă

Cercetătorii au găsit o glandă antibiotică mărită pe specimen (care se găsește și la alte furnici militare) care le ajută să trăiască în subteran. Această glandă sugerează că această filiație de furnici militare europene erau adaptate la viața subterană.

Potrivit lui Sosiak, acesta este un factor care face ca această fosilă să fie o raritate.

„A fost o descoperire incredibil de norocoasă. Deoarece această furnică era probabil subterană, ca majoritatea furnicilor de astăzi, era mult mai puțin probabil să intre în contact cu rășina de copac care formează astfel de fosile”, a spus Sosiak.

„Avem o fereastră foarte mică în istoria vieții de pe planeta noastră, iar fosile neobișnuite ca aceasta oferă o nouă perspectivă”, a concluzionat ea.

Vă recomandăm să citiți și:

Arheologii au descoperit locul unde a fost înmormântat Sfântul Nicolae

Curea ornamentată de aur, dezgropată de un fermier ceh

Grup necunoscut de insecte, găsit în chihlimbar vechi de 35 de milioane de ani

Test de cultură generală. Cine a descoperit epava Titanicului?