Cea mai veche dovadă privind gătirea alimentelor de către oameni a fost descoperită în Israel

Arheologii au descoperit recent, în Israel, dovezi unice ale primelor semne referitoare la gătirea alimentelor de către oameni prin folosirea controlată a focului. În același timp, unii oameni de știință spun că ceea ce îi separă pe oameni de animale ține de controlul precis al unei forțe pământești: focul.

Primatologul britanic Richard W. Wrangham este un mare susținător al așa numitei „ipoteze a gătitului”. În zilele noastre, nu mai există nicio populație în lume care să trăiască fără să gătească, ceea ce confirmă că gătitul este o abilitate puternică și necesară.

Wrangham argumentează că schimbarea evolutivă a mâncării crude spre mâncarea gătită a fost „momentul transformator”, care a alimentat organismul omului primitiv și a permis creierului uman să se dezvolte și să dea naștere genei noastre și, în cele din urmă, speciei umane, potrivit Science Alert.

O nouă descoperire din Israel dezvăluie semne străvechi ale gătitului de către oameni

O echipă internațională de oameni de știință care lucrează în sectorul nordic al Mării Moarte susține că a descoperit cele mai vechi semne privind gătitul de către oamenii preistorici.

La un sit arheologic numit Gesher Benot Ya’aqov, rămășițele unor pești străvechi, asemănători crapului, arată semne că aceștia au fost încălziți cu grijă în urmă cu 780.000 de ani.

Descoperirea nu este cea mai veche dovadă a folosirii controlate a focului de către oamenii preistorici, dar este cea mai veche dovadă din Eurasia. În Africa, siturile Homo erectus care datează de cel puțin 1,5 milioane de ani conțin cărbuni și oase arse. Și totuși, acestea sunt semne ale arderii, nu ale folosirii focului pentru gătirea alimentelor.

Primele dovezi care atestă că omul preistoric a folosit focul pentru gătirea alimentelor

De fapt, semne ale gătitului nu apar în arhivele arheologice decât mult după apariția neanderthalienilor și Homo Sapiens. Până de curând, cea mai veche dovadă a gătitului erau rămășițele încălzite ale unor plante bogate în amidon, găsite într-un cuptor subteran din Africa. Iar acel sit datează de numai 170.000 de ani. Asta la 600.000 de ani după ce primii oameni din Israel găteau pește într-o vale de lângă Marea Moartă.

„Nu știm cu exactitate cum a fost gătit peștele, dar având în vedere lipsa dovezilor de expunere la temperaturi ridicate, este clar că nu a fost gătit direct în foc și nu a fost aruncat în foc ca material pentru ardere”, spune arheologul Jens Najorka de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra.

Analiza recentă a echipei sugerează că peștii de apă dulce antici găsiți în sit au fost prinși într-un lac din apropiere, care nu mai există, și au fost expuși la temperaturi adecvate pentru a fi gătiți.

Descoperirile au făcut ca strămoșii noștri să controleze focul până la jumătatea Pleistocenului, o perioadă în care populațiile de Homo erectus făceau loc unor hominizi cu un creier mai mare, precum Homo heidelbergensis.

„Dobândirea îndemânării necesare pentru a găti alimente marchează un progres evolutiv semnificativ, deoarece a oferit un mijloc suplimentar de a utiliza în mod optim resursele alimentare disponibile. Este chiar posibil ca gătitul să nu se fi limitat la pește, ci să fi inclus și diverse tipuri de animale și plante”, explică arheologul Naama Goren-Inbar de la Universitatea Ebraică din Ierusalim.

Peștele gătit în Israel se poate să fi fost doar începutul iscusinței culinare a umanității

Gesher Benot Ya’aqob este un sit bogat în rămășițe ale hominizilor antici. Arheologii au găsit aici dovezi constând în unelte din silex, bazalt și calcar, precum și fructe, nuci, semințe și multe specii de mamifere terestre, atât medii, cât și mari.

Oamenii de știință susțin de mult timp teoria potrivit căreia consumul de pește bogat în acizi grași omega, zinc și alți nutrienți esențiali este ceea ce a permis creierului uman să evolueze într-o asemenea complexitate.

„Acest studiu oferă dovada că peștele gătit de către omul preistoric… subliniind rolul habitatelor umede în oferirea unei surse stabile de hrană, a jucat un rol important în subzistența și răspândirea hominizilor în Lumea Veche”, au concluzionat autorii studiului.

Probabil că peștele crud le convenea primilor hominizi, dar, pe măsură ce peștele gătit și-a făcut loc în dieta strămoșilor noștri, acesta ar fi facilitat digestia și i-ar fi salvat pe oameni de la consumul de agenți patogeni periculoși. De asemenea, ar fi oferit creierului hominizilor un aport mai mare de nutrienți.

Vă mai recomandăm și:

Reproducerea cu rude apropiate, mult mai rară în preistorie decât în prezent

Cultura Templelor din Malta și cei mai pricepuți constructori din preistorie

Urmele vânătorilor preistorici, găsite într-o peșteră din Slovacia

Rămășițele a nouă neanderthalieni, descoperite într-o peșteră din apropiere de Roma