Harta lumii pe care o știm cu toții este bazată pe proiecția Mercator, un mod revoluționar de a reprezenta lumea tridimensională în 2D creat de cartograful Gerardus Mercator în 1569. Deși harta a schimbat lumea, există câteva detalii ciudate acolo, cum ar fi o insulă fantomă etichetată „Rupes Nigra” (sau „stâncă neagră”) în mijlocul Polului Nord. Aceasta are legătură cu felul în care oamenii de atunci înțelegeau cum funcționează busola.
Hărțile antice, pentru a fi corecți față de Mercator, tind să aibă o serie de ciudățenii pe ele, de la monștri de mare și sirene până la insule fantomă pe care nu le poți atinge, indiferent cât de mult ai naviga spre ele.
Insula lui Mercator de la Polul Nord este remarcabilă pentru că face aluzie la o credință veche și simpatică despre cum funcționează busola: oamenii din acea vreme credeau că busolele arată nordul datorită unui magnet gigantic situat pe această insulă.
Magnetul imens, despre care se credea că are 33 de leghe (183 de kilometri) în diametru, a fost înfățișat în centrul hărții lui Mercator, înconjurat de vârtejuri.
„În mijlocul celor patru țări se află un Vârtej, în care se golesc aceste patru mări care împart Nordul”, a scris Mercator într-o scrisoare din 1577, potrivit IFL Science.
„Și apa se repede și coboară în Pământ ca și cum ar fi turnată printr-o pâlnie filtrantă. Are 4 grade lățime de fiecare parte a Polului, adică 8 grade în total. Cu excepția faptului că, chiar sub Pol, se află o Stâncă goală în mijlocul mării. Circumferința sa este de aproape 33 de mile franceze și este toată Piatră magnetică”, continuă scrisoarea.
Potrivit scrisorii, care relata povești anterioare despre insulă dintr-o carte pierdută intitulată „Inventio Fortunata” („Descoperirea Fortunatei”) din 1360, un preot care văzuse stânca a descris-o la fel de înaltă ca norii. Un alt marinar despre care a scris Mercator a susținut că stânca putea fi văzută de peste tot în jurul insulei și că insula era moartă, în afară de uriașa stâncă metalică.
„Nimic nu crește pe ea, pentru că nu există nici măcar o mână de pământ”, se spune în scrisoare.
În ceea ce privește neînțelegerile, aceasta este o idee destul de simpatică. Oamenii încercau să explice cum funcționează busola pentru a arăta mereu aceeași direcție, alte explicații fiind că busolele arătau spre Steaua Polară. Insula a continuat să apară pe hărțile europene până în secolul al XVII-lea, dar apoi noile descoperiri au dus la dispariția acesteia.
Cu excepția acelei singure ciudățenii (o piatră magnetică uriașă pe o insulă moartă imaginară la Polul Nord despre care toată lumea dorea să vorbească), harta este probabil cea mai influentă hartă din istorie.
Este o proiecție cilindrică a hărții, în care globul pământesc este plasat într-un cilindru și apoi fiecare punct al hărții este proiectat într-un punct corespunzător de pe cilindru. Meridianele (liniile verticale imaginare care trec prin Pământ de la Polul Nord la Polul Sud) sunt proiectate drept linii verticale distanțate egal pe hartă, iar cercurile de latitudine (liniile orizontale imaginare de la est la vest) sunt proiectate drept linii orizontale egal distanțate.
Proiecția Mercator este bună pentru navigație, deoarece reprezintă cursuri de orientare constantă ca segmente drepte, ceea ce înseamnă că navele trebuie să corecteze mai rar pentru curbura Pământului.
În hărțile cilindrice, așa cum este cazul proiecției Mercator și al numeroaselor hărți moderne bazate pe aceasta, zonele din jurul Ecuatorului rămân aproximativ precise. Cu toate acestea, cu cât te îndepărtezi de Ecuator, cu atât masele de uscat devin mai distorsionate și umflate. În esență, acesta este motivul pentru care Groenlanda pare gigantică și este reprezentată la aceeași dimensiune cu Africa, când de fapt are doar 1/14 din suprafață.
Teologul care a creat imnul României
Ginghis Han, cel mai mare cuceritor
Tereminul, cel mai straniu instrument muzical inventat vreodată
Arheologii au descoperit locul unde a fost înmormântat Sfântul Nicolae