Oamenii de știință descoperă dovezi a ceea ce ar putea să constituie prima extincție în masă a animalelor de pe Pământ. De la explozia cambriană de acum 538,8 milioane de ani – o perioadă în care au fost create multe dintre speciile de animale pe care le cunoaștem astăzi – cinci extincții în masă majore au redus biodiversitatea tuturor creaturilor mari și mici.
Cercetătorii din SUA au descoperit dovezi că unul dintre acestea a avut loc mai devreme, în urmă cu aproximativ 550 de milioane de ani, în timpul unei perioade cunoscute sub numele de Ediacaran.
Deși oceanele erau pline de câteva animale familiare, cum ar fi bureții și meduzele, cea mai mare parte a vieții din această perioadă timpurie ne-ar părea acum străină. Multe dintre animale aveau corpuri moi, iar altele aveau formă de cochilie.
Paleobiologul Scott Evans de la Virginia Tech și colegii săi au adunat date despre fosilele rare ale unor tipuri de animale mai moi din întreaga lume, datate în Ediacaran. Ei au descoperit că schimbările bruște în biodiversitate care fuseseră detectate anterior nu erau simple prejudecăți de eșantionare.
Deoarece părțile mai moi ale corpului nu se fosilizează atât de ușor precum cele mai dure și mai mineralizate ale anatomiei, cercetătorii au bănuit în mod obișnuit că absența relativă a animalelor cu corpuri moi în etapele ulterioare ale Ediacaranului este pur și simplu rezultatul unor eșecuri de conservare.
Echipa a constatat că a existat o creștere generală a biodiversității între etapele anterioare și cele de mijloc ale Ediacaranului, cunoscute sub numele de etapele Avalon (acum 575 până la 560 de milioane de ani) și Marea Albă (acum 560 până la 550 de milioane de ani), potrivit Science Alert.
„Am constatat diferențe semnificative în ceea ce privește modul de hrănire, obiceiurile de viață, nivelul ecologic și dimensiunea maximă a corpului între ansamblurile Avalon și Marea Albă”, scrie echipa în lucrarea lor.
Între aceste două perioade, au apărut mai multe animale mobile mai mici care se hrăneau cu covoarele microbiene care dominau fundul mării. Anterior, multe dintre aceste animale se hrăneau prin filtrare.
Modurile de hrănire nu s-au schimbat în acest fel între Marea Albă și ultima etapă – cunoscută sub numele de Nama (550-539 milioane de ani în urmă). Mai degrabă, un procent uimitor de 80% din specii părea să dispară între aceste două etape ale Ediacaranului.
Cercetările anterioare au sugerat că acest declin ar fi putut fi rezultatul animalelor mobile care au săpat sau au lăsat urme fosile, care au modificat profund mediul și au înlocuit încet-încet animalele care se hrăneau prin filtrare. Aceste noi dovezi sugerează că nu a fost așa.
„Scăderea diversității între aceste ansambluri indică un eveniment de extincție, procentul de genuri pierdute fiind comparabil cu cel înregistrat de nevertebratele marine în timpul celor cinci mari extincții în masă”, scriu Evans și colegii săi.
Multe dintre animalele din Marea Albă care au supraviețuit evenimentului de extincție și au rămas în perioada Nama erau organisme mari, asemănătoare unor fronturi, cu un raport mare între suprafață și volum. Acesta ar putea fi un semn că aceste animale se adaptau pentru a face față unei reduceri a oxigenului oceanic.
„Prin maximizarea proporțiilor relative ale celulelor în contact direct cu apa de mare, taxonii cu suprafață mare ar fi fost comparativ mai bine adaptați pentru a supraviețui în medii cu conținut scăzut de oxigen”, explică echipa.
„Astfel, datele noastre susțin o legătură între rotația biotică din Ediacaran și schimbările de mediu, similară cu alte extincții în masă majore din registrul geologic”, conchide echipa.
Nivelurile fluctuante de oxigen ar fi accelerat evoluția animalelor
Populațiile de animale au trecut printr-un declin șocant începând cu 1970
Care a fost cel mai mare ocean care a existat vreodată pe Pământ?
Ce animale și-au revenit primele după cel mai mare eveniment de extincție de pe Pământ?