Regina Maria a României, cea mai frumoasă față a diplomației românești. „În anii durerii, am învățat să mă rog”
În data de 29 octombrie 2022 s-au împlinit 147 de ani de la nașterea Reginei Maria a României, o englezoaică pe care românii au iubit-o și care, la rândul ei, a iubit România.
La venirea ei în țara noastră, în 1893, George Coșbuc îi ura să devină un „al doilea Soare”. A fost Regina României între 1914 și 1927 și a murit la Sinaia, în castelul Pelișor, la 18 Iulie 1938.
„Atunci când veţi ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Şi totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniştea mormântului.”
Regală din rădăcina părului și până la tălpile picioarelor
Regina Maria a României a fost una dintre cele mai remarcabile și mai îndrăgite personalități ale României, o figură istorică despre care s-au scris mii de pagini, în cele mai multe fiindu-i evocat caracterul aparte. Un om inteligent, cu prestanță și viziuni politice, un diplomat respectat pe plan internațional, o femeie frumoasă – era considerată printre cele mai frumoase figuri diplomatice nu doar din România, dar și din Europa, o mamă iubitoare, o femeie blândă, romantică, sensibilă, dar în același timp hotărâtă și dedicată idealurilor ei care s-au concentrat, din momentul căsătoriei cu Ferdinand de Hohenzollern (în 1892), în jurul a tot ceea ce reprezenta România. Credea în regi și în misiunile lor, dar și în drepturile lor. Nu era trufașă, dar nici umilă, ci regală din rădăcina părului până la tălpile picioarelor, imperioasă, aprinsă, activă, fetița plină de bucuria vieții și de credința în rasa ei, o descria Nicolae Iorga.
Eroină, curajoasă, Mama răniților
Regina Maria a crezut într-o Românie modernă și unită, prin vizitele ei la Londra, Paris, New York și Washington, a îmbunătățit relațiile României cu Occidentul, încercând recunoașterea internațională a statului român reîntregit. În timpul Primului Război Mondial, Regina Maria a dat dovadă de multă compasiune și tărie morală implicându-se în asistența medicală, vizitând spitalele de bolnavi, ridicând moralul trupelor și îngrijind militarii răniți pe front ai Armatei Române, iar pentru acțiunile și implicările ei curajoase a fost supranumită „Regina Soldat” și „Mama răniților”. I-au fost dedicate poezii și s-au scris elogii despre bunătatea și curajul care au reprezentat-o. Neadormită flacără de aur / Te văd trecând prin lagăre cu milă, / Și cântece punând pe buze mute / Viață dând făpturei de argilă (Închinare, poezie dedicată Reginei Maria de către sublocotenentul Ion Al. George, datată din 21 Octombrie 1917)
Regina cu o energie mai presus de orice laudă, ajutată de fiicele ei, mergea din spital în spital. Cu un dispreţ desăvârşit de pericol nu pregeta să se arate unde epidemia era mai violentă. Nu mii, zeci de mii de soldaţi răniţi şi bolnavi au văzut-o în acele luni la căpătâiul lor. Ea a trăit atunci cea mai frumoasă pagină a vieţii ei. O pagină pentru care România îi datoreşte o admirativă recunoştinţă. (Ion Gheorghe Duca, Memorii. Războiul 1916-1919)
Pe Regina Maria o găsim în tranșee printre combatanți în rândurile înaintate, o găsim în spitale și în toate posturile sanitare printre răniți și bolnavi. O găsim de față la toate adunările care încercau să facă puțin bine. Nu a cunoscut frica de gloanțe și de bombe, cum nu a cunoscut teama și scârba de molimă (…) Prin modul cum a influențat în 1916 intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai datorită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina s-a așezat ca ctitoriță a României întregite și ca una dintre cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale (fragment din cartea „Pentru cei de mâine: Amintiri din vremea celor de ieri”, Constantin Argetoianu, Editura Humanitas)
Churchill a vrut să se însoare cu ea
Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii și a țarului Alexandru al II-lea, verișoară cu regele George al V-lea al Angliei, cu țarul Nicolae al II-lea al Rusiei și cu împăratul Wilhem al II-lea al Germaniei, s-a născut pe 29 octombrie 1975 la Eastwel Park din comitatul Kent, Marea Britanică. Încă din adolescență era considerată a fi cea mai frumoasă prințesă din Europa. În tinerețe, a fost curtată de mai multe figuri princiare, inclusiv de prințul George de Wales care, în 1892, a devenit al doilea în linie la moștenirea tronului britanic.
Frumusețea ei mai făcuse o victimă, și atât de îndrăgostit era de prințesa de Edinburgh, încât declarase tuturor rudelor sale că se va însura cu ea atunci când va crește. Amorezul era Winston Churchill. O iubire imposibilă, având în vedere statuturile diferite ale celor doi.
S-a convertit la ortodoxism
Avea doar 17 ani atunci când s-a căsătorit cu Principele Moștenitor al României, Ferdinand, iar prin săvârșirea acestei căsătorii, Regina Maria a pierdut locul din Linia de Succesiune la Coroana Marii Britanii.
Maria, care fusese crescută în credința anglicană, a devenit prima prințesă de origine engleză care s-a căsătorit cu un romano-catolic. Un moment important din viața Reginei Maria a fost trecerea ei la ortodoxism, la 26 martie 1926, chiar în ziua sărbătorii Buneivestiri, prin împărtășania dată de Patriarhul Miron Costin, ajungând astfel, așa cum însăși s-a exprimat una cu sufletul copiilor și prin aceasta cu sufletul poporului. Regina Maria și Regele Ferdinand au avut împreună șase copii – Principele Carol (care avea să devină rege), Carol al II-lea, Principesele Elisabeta şi Mărioara, Principele Nicolae, Principesa Ileana şi Principele Mircea – care a murit la doar trei ani din cauza febrei tifoide.
Pasionată de cai și echitație
În ciuda faptului că trăia într-o perioadă în care femeilor nu li se permitea participarea în cadrul competițiilor internaționale de echitație, Regina Maria a spart tiparele, devenind faimoasă pentru atitudinea ei îndrăzneață și pentru versatilitatea abilităților sale, între anii 1890 și 1920 devenind una dintre cele mai renumite femei pasionate de echitație din acea vreme. De altfel, călăria și caii au captivat-o pe Maria încă din copilărie, amintindu-și adesea cât de importantă era pentru stabilirea unei legături strânse cu oamenii din jurul ei: Călăria m-a învățat să iubesc pământul românesc, mi-a permis să intru în contact cu pulsația inimii țării. (…) România mea a venit la mine călare.
A promovat și a iubit portul tradițional românesc
Regina Maria a fost, de asemenea, admirată pentru bunul ei gust și stilul vestimentar remarcabil. Inspirată de predecesoarea ei, Regina Elisabeta a României, prințesa moștenitoare născută în Marea Britanie a iubit portul tradițional românesc pe care îl promova prin aparițiile în ziare și imaginile imprimate pe cărți poștale internaționale, la începutul anilor 1900. Atunci când s-a mutat în România, la vârsta de 17 ani, aproximativ 80% din populație era formată din țărani, oameni simpli, dar foarte atașați de tradițiile lor milenare, purtători ai acestor moșteniri vestimentare de o frumusețe și o complexitate rară, ce aveau să inspire mai târziu pictori celebri precum Renoir și Henri Matisse. Dincolo de caracterul comercial al acțiunilor ei prin care promova costumul popular românesc, Regina Maria dezvoltase o pasiune reală pentru portul nostru tradițional, alegând deseori să-l îmbrace, atât în public, cât și în viața privată.
Fire artistică, Regina Maria și-a demonstrat talentul literar scriind în engleză povestiri, evocări, romane, volume memorialistice, o parte dintre creațiile sale literare fiind traduse în română de Nicolae Iorga. Pasionată și de pictură, artă pe care o stăpânea chiar ea, Regina Maria a înființat Tinerimea Artistică, o societate artistică printre membrii căreia s-au aflat Ștefan Luchian și Ștefan Popescu.
La 1 decembrie 1920, Consiliul Orasenesc al Branului decide: ,,să dăruim Maiestății Sale Regina Maria a României Mari străvechiul castel al Branului. Donațiunea să fie înainte de toate o expresie a venerației sincere ce o simte și populația orașului nostru față de marea Regină care uscă lăcrămile văduvelor și orfanilor, îmbărbătează pe cei deznădăjduiți, întinde ajutor și mângâiere celor ce zac în suferință și împrăștie binecuvântare pretutindenea unde își îndreaptă pașii, și prin toate acestea cucerește cu un avânt irezistibil inimile populației țării întregi”.
Exclusă din viața politică de fiul Carol
În 1927, după moartea Regelui Ferdinand, nepotul său Mihai devine suveranul României, la vârsta de 6 ani, din Consiliul de Regentă făcând parte principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea și Gh. Buzdugan, președintele Curții de Casație. În 1930, întors de la Paris, fiul cel mare al Reginei Maria, Carol, se instalează cu forța pe tron, împotriva voinței mamei sale. Divergențele dintre ei îl determină pe Regele Carol al II-lea să își izoleze mama în reședința testamentară care era Palatul Cotroceni. Izolată și îndepărtată din viața politică și socială a țării, regina Maria a trăit o perioadă la Balcic. Începând cu anul 1938, începe să aibă probleme serioase de sănătate, astfel că decide să se interneze la o clinică din Dresda dar, aflând că îi sunt zilele numărate, se hotărăște să revină în România.
Regina Maria a murit la 18 iulie 1938, în Camera de aur a Castelului Pelișor de la Sinaia. În testamentul moral – „Scrisoare adresată Țării și Poporului meu” – Regina Maria a transmis poporului De acum înainte nu vă voi mai putea trimite nici un semn; dar mai presus de toate, amintește-ți Poporul meu că te-am iubit și că te binecuvântez cu ultima mea suflare.
Surse:
https://reginamaria.org/regina-si-frontul/
https://mvu.ro/product/fotografie-a-reginei-maria-insotita-de-o-poezie-dedicata-acesteia/
https://medeiscultura.com/queen-marie-of-romania-facts-1/
https://peles.ro/personalitati/regina-maria/
Vă mai recomandăm să citiți și:
Castelul Pelișor, locul unde inima Reginei Maria a bătut pentru ultima oară
Momentul în care regina Maria a intrat în sufletul şi în istoria românilor. Avea doar 17 ani