Genomurile antice ale neanderthalienilor oferă indicii rare despre comunitățile din trecut

Primul proiect de genom al neanderthalienilor a fost publicat în 2010. De atunci, cercetătorii de la Institutul Max Planck de Antropologie Evolutivă au secvențiat alte 18 genomuri din 14 situri arheologice diferite din întreaga Eurasie.

În timp ce aceste genomuri ne-au oferit informații mai ample despre istoria lor, știm încă puține lucruri despre comunitățile de neanderthalieni.

• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?
• A fost descoperită o structură complexă care ar fi putut să fie creată doar de neanderthalieni

Pentru a explora structura lor socială, cercetătorii și-au îndreptat atenția spre sudul Siberiei, o regiune care a fost anterior foarte fructuoasă pentru cercetarea ADN-ului antic – inclusiv prin descoperirea rămășițelor homininilor Denisovan în faimoasa peșteră Denisova.

Din lucrările efectuate în acel sit, știm că neanderthalienii și denisovanii au fost prezenți în această regiune de-a lungul a sute de mii de ani și că neanderthalienii și denisovanii au interacționat între ei – așa cum a arătat descoperirea unui copil cu un tată denisovan și o mamă neanderthal.

În noul lor studiu, cercetătorii s-au concentrat asupra rămășițelor din peșterile Chagyrskaya și Okladnikov, care se află la mai puțin de 100 de kilometri de peștera Denisova.

„Știm încă puține lucruri despre comunitățile de neanderthalieni”

Neanderthalii au ocupat pentru scurt timp aceste situri în urmă cu aproximativ 54.000 de ani, iar din depozitele acestora au fost recuperate mai multe rămășițe. Cercetătorii au reușit să recupereze ADN-ul din 17 rămășițe de neanderthal – cel mai mare număr de rămășițe de neanderthal secvențiate vreodată într-un singur studiu.

Peștera Chagyrskaya a fost excavată în ultimii 14 ani de cercetătorii de la Institutul de Arheologie și Etnografie al Academiei de Științe din Rusia. Pe lângă câteva sute de mii de unelte de piatră și oase de animale, aceștia au recuperat și peste 80 de fragmente de oase și dinți de neanderthalieni, unul dintre cele mai mari ansambluri ale acestor oameni fosili nu doar din regiune, ci și din lume.

Neanderthalienii de la Chagyrskaya și Okladnikov au vânat ibex, cai, bizoni și alte animale care migrau prin văile râurilor pe care le străjuiesc peșterile. Aceștia colectau materii prime pentru uneltele lor de piatră la zeci de kilometri distanță, iar apariția aceleiași materii prime atât la peșterile Chagyrskaya, cât și la Okladnikov susține, de asemenea, datele genetice conform cărora grupurile care locuiau în aceste localități erau strâns legate între ele.

Studiile anterioare ale unui deget de picior fosil din peștera Denisova au arătat că neanderthalienii au locuit în munții Altai cu mult mai devreme, de asemenea, cu aproximativ 120.000 de ani în urmă.

Povestea neanderthalienilor din Peștera Chagyrskaya

Datele genetice arată însă că neanderthalienii din peșterile Chagyrskaya și Okladnikov nu sunt descendenți ai acestor grupuri anterioare, ci sunt mai apropiați de cei europeni. Acest lucru este susținut și de materialul arheologic: uneltele de piatră din Peștera Chagyrskaya sunt foarte asemănătoare cu așa-numita cultură Micoquiană cunoscută în Germania și Europa de Est.

Cele 17 rămășițe provin de la 13 indivizi neanderthalieni – 7 bărbați și 6 femei, dintre care 8 erau adulți și 5 copii și tineri adolescenți.

În ADN-ul lor mitocondrial, cercetătorii au găsit mai multe așa-numite heteroplasme care erau împărțite între indivizi. Heteroplasmele sunt un tip special de variantă genetică care persistă doar pentru un număr mic de generații.

Printre aceste rămășițe se aflau cele ale unui tată din Neanderthal și ale fiicei sale adolescente. Cercetătorii au găsit, de asemenea, o pereche de rude de gradul al doilea: un băiat tânăr și o femeie adultă, probabil o verișoară, mătușă sau bunică. Combinația de heteroplasme și indivizi înrudiți sugerează cu tărie că neanderthalienii din Peștera Chagyrskaya trebuie să fi trăit – și să fi murit – cam în același timp.

Cum ar fi putut arăta o comunitate de neanderthalieni?

„Faptul că au trăit în același timp este foarte interesant. Acest lucru înseamnă că probabil proveneau din aceeași comunitate socială. Astfel, pentru prima dată, putem folosi genetica pentru a studia organizarea socială a unei comunități de neanderthalieni”, spune Laurits Skov, care este primul autor al acestui studiu.

O altă constatare frapantă este diversitatea genetică extrem de scăzută în cadrul acestei comunități, în concordanță cu o dimensiune a grupului de 10 până la 20 de indivizi. Aceasta este mult mai mică decât cele înregistrate pentru orice comunitate umană antică sau actuală și este mai apropiată de dimensiunile grupurilor de specii aflate în pragul extincției, scrie HeritageDaily.

Cu toate acestea, neanderthalienii nu au trăit în comunități complet izolate. Comparând diversitatea genetică de pe cromozomul Y, care se moștenește de la tată la fiu, cu diversitatea ADN-ului mitocondrial, care se moștenește de la mame, cercetătorii au putut răspunde la întrebare: Au fost bărbații sau femeile cei care s-au mutat între comunități?

Ei au descoperit că diversitatea genetică mitocondrială era mult mai mare decât diversitatea cromozomului Y, ceea ce sugerează că aceste comunități au fost legate în principal de migrația femeilor. În ciuda proximității față de Peștera Denisova, aceste migrații nu par să fi implicat denisovani – cercetătorii nu au găsit nicio dovadă a fluxului genetic denisovan la neanderthalienii din Chagyrskaya în ultimii 20.000 de ani înainte ca acești indivizi să trăiască.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Neanderthalienii ar fi putut fi carnivori, sugerează un studiu

Tulburările cerebrale genetice ar putea fi „moștenite” chiar de la neanderthalieni

Craniile antice dezvăluie tainele încrucișării oamenilor cu neanderthalienii

Persoanele care împărtășesc gene cu Omul de Neanderthal reacționează diferit la medicamente