Programul Star Wars al lui Ronald Reagan prevedea lasere spațiale pentru apărarea nucleară

În anii 1980, amenințarea unui război nuclear între Statele Unite și Uniunea Sovietică era o posibilitate foarte reală. Președintele american Ronald Reagan a decis să ia măsuri pentru a proteja țara propunând un nou sistem de apărare care să poată fi folosit în cazul unui atac nuclear. Acest proiect elaborat a devenit cunoscut sub numele de programul Star Wars al lui Reagan.

Ronald Reagan credea că SUA au nevoie de o modalitate mai bună de a se apăra împotriva unui atac nuclear, făcând din asta o prioritate în timpul mandatului său. În 1981, a semnat Directiva privind Decizia de Securitate Națională (NSDD) 12, care a permis dezvoltarea unui sistem de apărare pentru a proteja țara împotriva rachetelor ostile. Doi ani mai târziu, el a declarat URSS ca fiind principalul inamic al Americii.

• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?
• A fost descoperită o structură complexă care ar fi putut să fie creată doar de neanderthalieni

La 23 martie 1983, președintele a anunțat următoarea etapă a planului său: Inițiativa de Apărare Strategică (SDI). Într-o transmisie către națiune, Reagan a explicat că SDI, care mai târziu a devenit cunoscut sub numele de programul Star Wars, va presupune dezvoltarea de rachete antibalistice care să poată doborî arme în spațiu.

În timpul discursului său, el a subliniat că a dorit ca oamenii de știință care „ne-au dat arme nucleare să-și îndrepte marile lor talente către cauza omenirii și a păcii mondiale: să ne ofere mijloacele de a face aceste arme nucleare impotente și învechite”. După părerea lui Reagan, programul avea să marcheze începutul sfârșitului armelor nucleare, scrie War History Online.

Cum a fost primit programul Star Wars?

În ciuda entuziasmului lui Ronald Reagan, nu toate reacțiile au fost pozitive, în special în rândul democraților. De fapt, porecla sub care avea să fie cunoscut programul SDI a fost dată din neatenție. Senatorul Edward „Ted” Kennedy a spus la un moment dat că sunt doar „planuri SF din (filmele) Războiul Stelelor (Star Wars)”.

Numele a rămas, în ciuda faptului că Reagan a simțit că acesta denigra efortul și făcea ca proiectul să pară un act SF, mai degrabă decât un program real și serios. După comentariile senatorului Kennedy, SDI va fi cunoscut pentru totdeauna drept programul Star Wars al lui Reagan. De fapt, George Lucas, creatorul Războiului Stelelor, l-a dat în judecată pe Reagan pentru utilizarea acestui nume.

Răspunsurile publice și politice la program au fost extrem de sceptice, mulți crezând că SDI nu era altceva decât un vis și că a stârnit speranțe false pentru siguranță și securitate. Unii au considerat că este pur și simplu o mișcare prea politică, deoarece a fost împotriva doctrinei distrugerii reciproce asigurate.

Dezvoltarea sistemului de apărare

Au existat numeroase proiecte întreprinse prin intermediul acestui program, toate cu scopul de a crea un sistem de apărare de ultimă oră. Problema, însă, era că o mare parte din tehnologia propusă nu fusese încă dezvoltată. Ideea de bază a fost bazată pe existența unor senzori optici, radar și infraroșii la sol, precum și în aer și spațiu, pentru a detecta atacurile.

Odată ce un atac ar fi fost detectat, raze laser lansate de la sol și din spațiu ar fi fost îndreptate către ținte pentru a le distruge. Ca rezervă, ar fi existat platforme de rachete la sol și în aer, care să poată fi folosite pentru apărarea țintelor din țară.

Programul Star Wars al lui Reagan presupunea dezvoltarea de lasere spațiale

Pentru a realiza acest lucru, oamenii de știință din cadrul SDI a trebuit să creeze diferite lasere, în special lasere cu raze X și chimice. Laserele cu raze X au fost proiectate să funcționeze printr-o explozie focalizată de tijele metalice care înconjoară un focos nuclear. Testarea a avut loc pe 26 martie 1983, dar un detector defect a produs rezultate fals pozitive.

Laserele chimice au fost dezvoltate în 1985 folosind fluorură de deuteriu și au avut mai mult succes decât cele cu raze X. Laserele chimice puteau distruge etape de rachete Titan, precum și drone, în anii următori. Până la anularea SDI, laserele chimice au produs rezultate mixte în teste. Cu toate acestea, tehnologia a fost folosită mai târziu pentru a dezvolta laserul tactic de înaltă energie (Tactical High Energy Laser).

Un studiu realizat în 1987 de Societatea Americană de Fizică s-a concentrat pe dezvoltarea laserelor și a fasciculelor de particule în cadrul SDI. Cercetătorii au remarcat că niciunul dintre sisteme nu era aproape de finalizare și că era nevoie de îmbunătățiri semnificative înainte de a putea fi utilizate pentru apărarea antirachetă.

Cum s-a sfârșit programul Star Wars al lui Reagan?

Pe tot parcursul programului, a existat o opoziție semnificativă față de SDI. Unul dintre cele mai comune argumente împotriva acestuia a fost că crearea unui astfel de sistem ar încuraja o altă cursă a înarmărilor, renunțând în același timp la acordurile existente de control al armelor. Oponenții erau îngrijorați de faptul că, dacă acest lucru se întâmpla, era probabil ca SUA să nu mai poată încheia alte acorduri de control al armelor în viitor.

SDI s-a încheiat oficial în 1993, când administrația lui Bill Clinton a creat Ballistic Missile Defense Organization, care s-a concentrat pe o altă amenințare. Până atunci, programul Star Wars al lui Reagan a fost considerat un eșec. A costat aproximativ 30 de miliarde de dolari, bani din care nu a rezultat mai nimic.

Deși din SDI nu a rezultat niciun sistem de apărare antirachetă concret, programul cu siguranță nu a fost o pierdere completă. În mod obișnuit, se crede că a avut un rol în încheierea Războiului Rece, deoarece URSS era îngrijorată de crearea acestui sistem. La întâlnirile dintre Reagan și liderul sovietic Mihail Gorbaciov din 1985-88, subiectul a fost abordat de mai multe ori.

Importanța SDI

Ronald Reagan a propus în mod repetat ca Uniunea Sovietică să creeze un program similar, astfel încât cele două puteri să-și poată împărtăși cercetările. Cu toate acestea, Gorbaciov a fost sceptic cu privire la acest lucru și a refuzat în mod repetat. Aceste discuții au condus, de asemenea, la crearea Tratatului privind forțele nucleare cu rază intermediară (INF) (1987) și a Tratatului de reducere a armelor strategice din 1991 (START I).

Deoarece programul a fost frecvent menționat în negocieri, unii cred că a fost o cacealma creată pentru a-i speria pe sovietici să creadă că SUA dețin tehnologie de prevenire a atacurilor. Cei implicați în SDI, totuși, nu păreau să fi proiectat programul în acest fel, deoarece Reagan chiar spera că programul Star Wars va avea succes.

„Promovarea Inițiativei de Apărare Strategică de către Reagan mi s-a părut bizară. A fost științifico-fantastică, un truc pentru a face Uniunea Sovietică mai prietenoasă, sau doar o încercare de a ne menține calmi până își finalizează scutul care să le permită să aibă ei prima lovitură fără teama de represalii?”, a spus mai târziu Gorbaciov, care era sceptic.

Vă recomandăm să citiți și:

Charles de Gaulle, omul care a salvat Franța

Anne Frank și jurnalul care a schimbat o lume întreagă

Elisabeta a II-a și Winston Churchill, o prietenie neașteptată

Ziua în care a început a doua mare conflagraţie mondială. Dominaţia nazistă în Europa, de la Anschluss la atacul împotriva Uniunii Sovietice