Albert Einstein, povestea din spatele geniului

Albert Einstein este un fizician de origine germană care a elaborat teoriile relativității și a câștigat Premiul Nobel pentru Fizică în 1921 pentru explicația sa privind efectul fotoelectric. Einstein este considerat, în general, cel mai influent fizician al secolului XX.

Părinții lui Einstein erau evrei laici, din clasa de mijloc. Tatăl său, Hermann Einstein, a fost inițial un vânzător de pene, iar mai târziu a condus o fabrică electrochimică cu un succes moderat. Mama sa, fosta Pauline Koch, s-a ocupat de gospodăria familiei. A avut o soră, Maria (care a purtat numele de Maja), născută la doi ani după Albert.

• Cum a intoxicat propaganda nazistă România
• Noor Inayat Khan, prințesa spioană. A strigat „Libertate” înainte să fie împușcată în cap de naziști

Einstein avea să scrie că două ,,minuni” i-au afectat profund primii ani de viață. Prima a fost întâlnirea sa cu o busolă la vârsta de cinci ani. A fost mistificat de faptul că forțe invizibile puteau devia acul.

Acest lucru avea să ducă la o fascinație pe viață pentru forțele invizibile. A doua minune a apărut la vârsta de 12 ani, când a descoperit o carte de geometrie, pe care a devorat-o, numind-o ,,mica sa carte sacră de geometrie”.

Copilăria lui Albert Einstein

Einstein a devenit profund religios la vârsta de 12 ani, compunând chiar mai multe cântece în lauda lui Dumnezeu și intonând cântece religioase în drum spre școală. Acest lucru a început să se schimbe, însă, după ce a citit cărți de știință care îi contraziceau convingerile religioase. Această provocare la adresa autorității stabilite a lăsat o impresie profundă și de durată. La Luitpold Gymnasium, Einstein s-a simțit adesea nelalocul lui și victimizat de un sistem educațional care părea să înăbușe originalitatea și creativitatea. Un profesor i-a spus chiar că nu va ajunge Niciodata să facă ceva în viața.

O altă influență importantă asupra lui Einstein a fost un tânăr student la medicină, Max Talmud (mai târziu Max Talmey), care lua adesea cina la Einstein acasă. Talmud a devenit un tutore informal, introducându-l pe Einstein în matematică și filozofie superioară. Un punct de cotitură esențial a avut loc când Einstein avea 16 ani. Talmud îi făcuse anterior cunoștință cu o serie de cărți de știință pentru copii scrisă de Aaron Bernstein.

Einstein și-a pus atunci întrebarea care avea să-i domine gândirea pentru următorii 10 ani: Cum ar arăta un fascicul de lumină dacă ai putea să alergi alături de el? Dacă lumina ar fi o undă, atunci fasciculul de lumină ar trebui să apară staționar, ca o undă înghețată. Totuși, încă din copilărie, știa că nu se văzuseră niciodată unde de lumină staționare, deci exista un paradox.

Albert Einstein nu ar fi excelat la școală

Educația lui Einstein a fost întreruptă de eșecurile repetate ale tatălui său în afaceri. În 1894, după ce compania sa nu a reușit să obțină un contract important pentru electrificarea orașului München, Hermann Einstein s-a mutat la Milano pentru a lucra cu o rudă. Einstein a fost lăsat la o pensiune din Munchen și se aștepta să își termine studiile.

Singur, nefericit și respins de perspectiva iminentă a serviciului militar la împlinirea vârstei de 16 ani, Einstein a fugit de acasă șase luni mai târziu și a aterizat la ușa părinților săi surprinși. Părinții săi și-au dat seama de problemele enorme cu care se confrunta Einstein, care a abandonat școala și a evitat recrutarea, fără abilități de angajare. Perspectivele sale nu păreau promițătoare.

Din fericire, Einstein putea să se înscrie direct la Eidgenössische Polytechnische Schule (,,Școala Politehnică Federală Elvețiană”; în 1911, în urma extinderii din 1909 la statutul de universitate cu drepturi depline, a fost redenumită Eidgenössische Technische Hochschule, sau ,,Institutul Federal Elvețian de Tehnologie”) din Zürich fără echivalentul unei diplome de liceu, dacă trecea examenele de admitere foarte dure.

Notele sale au arătat că a excelat la matematică și fizică, dar a picat la franceză, chimie și biologie. Datorită notelor sale excepționale la matematică, i s-a permis să intre la politehnică cu condiția ca mai întâi să își termine școala formală.

Cei mai fericiți ani din viața sa

A mers la un liceu special condus de Jost Winteler în Aarau, Elveția, și a absolvit în 1896. De asemenea, a renunțat la cetățenia germană în acel moment. (A fost apatrid până în 1901, când i s-a acordat cetățenia elvețiană.) A devenit prieten pe viață cu familia Winteler, cu care fusese internat. (Fiica lui Winteler, Marie, a fost prima dragoste a lui Einstein; sora lui Einstein, Maja, avea să se căsătorească în cele din urmă cu fiul lui Winteler, Paul; iar prietenul său apropiat Michele Besso avea să se căsătorească cu fiica lor cea mare, Anna).

Einstein avea să-și amintească faptul că anii petrecuți la Zürich au fost unii dintre cei mai fericiți ani din viața sa. A întâlnit mulți studenți care aveau să-i devină prieteni loiali. De asemenea, a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Mileva Maric, o colegă de la facultatea de fizică din Serbia.

După absolvirea facultății, în 1900, Einstein s-a confruntat cu una dintre cele mai mari crize din viața sa. Pentru că studia singur subiecte avansate, chiulea adesea de la cursuri. Acest lucru i-a atras ostilitatea unor profesori. Ulterior, Einstein a fost refuzat pentru fiecare poziție academică la care a aplicat.

Familia lui Albert Einstein

Între timp, relația lui Einstein cu Maric s-a aprofundat, dar părinții săi s-au opus vehement relației. Mama sa s-a opus în special din cauza originii sârbești a acesteia (familia lui Maric era creștină ortodoxă de est). Cu toate acestea, Einstein și-a sfidat părinții și, în ianuarie 1902, el și Maric au avut chiar un copil, Lieserl, a cărui soartă este necunoscută.

În 1902, Einstein a atins poate cel mai de jos punct din viața sa. Nu s-a putut căsători cu Maric și nu a putut întreține o familie fără un loc de muncă, iar afacerea tatălui său a dat faliment. Disperat și șomer, Einstein a acceptat slujbe umile, dând meditații copiilor, dar a fost concediat chiar și din aceste slujbe.

Punctul de cotitură a venit mai târziu în același an, când a obținut un post de funcționar la biroul elvețian de brevete din Berna. Cam pe atunci, tatăl lui Einstein s-a îmbolnăvit grav și, chiar înainte de a muri, și-a dat binecuvântarea pentru ca fiul său să se căsătorească cu Maric. Ani de zile, Einstein va trăi o tristețe enormă, amintindu-și că tatăl său murise considerându-l un ratat.

Având pentru prima dată un venit mic, dar constant, Einstein s-a simțit suficient de încrezător pentru a se căsători cu Maric, lucru pe care l-a făcut la 6 ianuarie 1903.

Tatăl său a murit considerându-l un ratat

Copiii lor, Hans Albert și Eduard, s-au născut la Berna în 1904 și, respectiv, 1910. Privind retrospectiv, slujba lui Einstein la biroul de brevete a fost o binecuvântare.

Termină repede de analizat cererile de brevet, lăsându-i timp să viseze cu ochii deschiși la viziunea care îl obseda încă de la 16 ani: Ce s-ar întâmpla dacă ai alerga alături de un fascicul de lumină? În timp ce era la școala politehnică, studiase ecuațiile lui Maxwell, care descriu natura luminii, și descoperise un fapt necunoscut, că viteza luminii rămâne aceeași, indiferent de viteza cu care se mișcă cineva. Acest lucru încalcă însă legile mișcării ale lui Newton, deoarece în teoria lui Isaac Newton nu există o viteză absolută. Această intuiție l-a determinat pe Einstein să formuleze principiul relativității: ,,viteza luminii este o constantă în orice cadru inerțial.”

În anul 1905, Einstein a publicat patru lucrări în Annalen der Physik, fiecare dintre acestea urmând să modifice cursul fizicii moderne. Einstein a fost primul care a asamblat întreaga teorie a relativității și care a realizat că aceasta era o lege universală a naturii, nu o invenție curioasă a mișcării în eter, așa cum credeau Poincaré și Lorentz.

Astfel, în secolul al XIX-lea existau doi piloni ai fizicii: Legile mișcării ale lui Newton și teoria luminii a lui Maxwell, iar Einstein a fost singurul care și-a dat seama că acestea se aflau în contradicție și că una dintre ele trebuie să cadă.

Primele sale lucrări, ignorate de comunitatea științifică

La început, lucrările lui Einstein din 1905 au fost ignorate de comunitatea fizicii. Acest lucru a început să se schimbe după ce a primit atenția unui singur fizician, poate cel mai influent fizician al generației sale,Max Planck , fondatorul teoriei cuantice .

Chiar dacă faima sa s-a răspândit, căsnicia lui Einstein se destrama. Cuplul se certa frecvent legat de copiii și de finanțele lor. Einstein a început o aventură cu o verișoară, Elsa Löwenthal, cu care s-a căsătorit mai târziu. Când a divorțat în cele din urmă, în 1919, a fost de acord să-i dea banii pe care i-ar putea primi dacă ar câștiga vreodată un Premiu Nobel.

În noiembrie 1915, Einstein a finalizat în sfârșit teoria generală a relativității, pe care a considerat-o a fi capodopera sa. Teoria lui a prezis, de asemenea, o deviere măsurabilă a luminii în jurul Soarelui. În consecință, el s-a oferit chiar să ajute la finanțarea unei expediții pentru a măsura devierea luminii stelelor în timpul unei eclipse de Soare.

Renume mondial și Premiul Nobel

Activitatea lui Einstein a fost întreruptă de Primul Război Mondial. El a fost doar unul dintre cei patru intelectuali din Germania care au semnat un manifest care se opune intrării Germaniei în război.

După război, două expediții au fost trimise pentru a testa predicția lui Einstein privind lumina stelară deviată în apropierea Soarelui. Unul a pornit spre insula Principe, în largul coastei Africii de Vest, iar celălalt spre Sobral, în nordul Braziliei, pentru a observa razele solare.

În 1921, Einstein a început primul turneu mondial, vizitând Statele Unite, Anglia, Japonia și Franța. Oriunde mergea, mulțimile se numărau cu mii. Aflat în turneu, a primit vestea ca a obținut Premiul Nobel pentru Fizică, dar pentru efectul fotoelectric mai degrabă decât pentru teoriile sale de relativitate. În timpul discursului său de acceptare, Einstein a surprins publicul vorbind despre relativitate în loc de efectul fotoelectric.

Einstein a lansat și noua știință a cosmologiei

Ecuațiile sale au prezis că Universul este dinamic – se extinde sau se contractă. Acest lucru a contrazis opinia predominantă conform căreia era sstatic.

Inevitabil, faima lui Einstein și marele succes al teoriilor sale au creat o reacție. Mișcarea nazistă a găsit o țintă convenabilă în relativitate , etichetând-o „fizica evreiască” și sponsorizând conferințe și arderi de cărți pentru a îl denunța pe Einstein și teoriile sale.

În decembrie 1932, Einstein a decis să părăsească Germania pentru totdeauna (nu se va întoarce niciodată înapoi). Pentru Einstein a devenit evident că viața lui era în pericol. Era chiar și un preț pe capul lui.

Einstein s-a stabilit la nou-formatul Institut de Studii Avansate de la Princeton, New Jersey, care a devenit curând o mecca pentru fizicienii din întreaga lume.

Einstein a primit rezidența permanentă în Statele Unite în 1935 și a devenit cetățean american în 1940, deși a ales să-și păstreze cetățenia elvețiană.

Izolarea profesională și moartea sa

Deși Einstein a continuat să fie pionier în multe puncte cheie în teoria relativității generale, el a fost din ce în ce mai izolat de comunitatea fizicii. Majoritatea fizicienilor lucrau la teoria cuantică , nu la relativitate.

În cele din urmă, din cauza unei boli netratate de o lungă perioadă de timp și refuzului de a i se efectua o intervenție chirurgicală asupra arterelor cardiace, Einstein se stinge din viață în 1955 în urma unui atac de cord. Conform dorinței sale, marele savant a fost incinerat, iar cenușa a fost aruncată într-un râu necunoscut din New Jersey.

Înaintea incinerării, patologul Spitalului Princeton, Thomas Stoltz Harvey i-a scos creierul, pentru a fi păstrat, fără permisiunea familiei, în speranța că în viitor se va descoperi ce l-a făcut pe Einstein atât de inteligent, scrie Britannica.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Sfatul lui Albert Einstein pentru Marie Curie în 1911 este extrem de relevant chiar și în zilele noastre

Dieta lui Albert Einstein. Ce mânca marele fizician?

Efectul Einstein arată că vom crede aproape orice dacă este spus de un om de știință

„Cel mai valoros” manuscris al lui Einstein s-a vândut cu o sumă record