Excrementele vikingilor îi ajută pe cercetători să reconstruiască genomul unui parazit antic

O privire amănunțită către toaletele din trecut și către excrementele vikingilor a oferit o nouă perspectivă asupra relației dintre oameni și viermii care i-au parazitat.

Prin extragerea ADN-ului dintr-o serie de surse, inclusiv „latrine, din punct de vedere arheologic” ce conțin excrementele vikingilor din urmă cu 2.500 de ani, cercetătorii au reconstruit genomul unuia dintre cei mai vechi paraziți umani cunoscuți.

• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?
• A fost descoperită o structură complexă care ar fi putut să fie creată doar de neanderthalieni

Descoperirile arată că tricocefalul (Trichuris trichiura) trăiește și se adaptează la oameni de cel puțin 55.000 de ani.

Noile informații despre biologia și comportamentul acestor mici paraziți ascunși vor ajuta la elaborarea unor metode pentru a preveni răspândirea lor, au spus cercetătorii.

Unul dintre cei mai vechi paraziți umani

„La persoanele care sunt subnutrite sau au un sistem imunitar afectat, tricocefalul poate duce la boli grave”, spune zoologul Christian Kapel, de la Universitatea din Copenhaga.

„Cartografierea tricocefalului și a dezvoltării lui genetice facilitează proiectarea de medicamente anti-viermi mai eficiente, care pot fi folosite pentru a preveni răspândirea acestui parazit în cele mai sărace regiuni ale lumii”, adaugă cercetătorul.

Deși viermele este acum rar întâlnit în părțile industrializate ale lumii, se estimează că infectează până la 795 de milioane de oameni la nivel global, potrivit CDC, în special în regiunile cu salubritate slabă.

Cum se transmite tricocefalul?

Ouăle sale trec în fecalele umane; acestea pot fi transmise pe cale fecal-orală, atunci când materia fecală contaminată intră în sol sau în apă, care sunt apoi ingerate de o altă gazdă.

Odată ajuns în siguranță în tractul intestinal al unei noi gazde, oul eclozează, iar viermii femele vor depune ouă în mod continuu cu o rată de până la 20.000 pe zi, odată ce ajung la maturitate. Tricocefalul poate trăi până la un an, producând astfel un număr mare de descendenți, care sunt apoi expulzați în fecale pentru a continua ciclul.

„Ouăle stau în pământ și se dezvoltă timp de aproximativ trei luni. Odată ajunse la maturitate, ele pot supraviețui și mai mult în sălbăticie, deoarece așteaptă să fie consumate de o nouă gazdă, în al cărei tub digestiv vor ecloza”, explică Kapel.

„Întregul lor ciclu de viață este adaptat pentru a supraviețui în sol cât mai mult timp posibil”, spune cercetătorul, citat de Science Alert.

Ce rol au avut excrementele vikingilor în descoperire?

Această durabilitate în sol este cea care i-a permis echipei să secvențeze ADN-ul antic găsit în excrementele vikingilor fosilizate. Ouăle au o coajă de chitină tare, conservând ADN-ul din interior, adaptată pentru a supraviețui mult timp în mediul solului.

Așadar, ouăle, nu corpurile uscate ale viermilor maturi, sunt cele pe care au putut să le secvențieze cercetătorii, obținute din siturile așezărilor vikinge din Viborg și Copenhaga, precum și din situri din Letonia și Țările de Jos.

Un total de 17 probe antice diferite au fost studiate la microscop pentru a izola ouăle, care au fost apoi cernute din matricea fosilă de excremente din jur și supuse analizei genetice.

Excrementele vikingilor au fost comparate cu cele moderne

Echipa a examinat, de asemenea, mostre contemporane de la oameni din întreaga lume, precum și de la maimuțe, pentru a le compara cu genomurile antice.

„În mod nesurprinzător, putem observa că tricocefalul pare să se fi răspândit din Africa în restul lumii împreună cu oamenii, în urmă cu aproximativ 55.000 de ani, urmând ipoteza numită ‘plecând din Africa’ privind migrația umană”, spune Kapel.

Rezultatele sugerează că parazitul s-a adaptat în moduri de a lucra cu corpul uman, mai degrabă decât împotriva acestuia, pentru a rămâne neobservat, parcurgându-și ciclul de viață afară și răspândindu-se la cât mai multe gazde posibil.

Viermele ar putea avea și efecte benefice

Este, de asemenea, posibil ca, cel puțin în unele cazuri, un caz ușor de infecție cu viermele tricocefal să aibă un efect benefic asupra unei gazde sănătoase. Studiile au arătat, de exemplu, că tricocefalul de porc crește diversitatea bacteriilor intestinale sănătoase și scade bacteriile asociate cu sănătatea precară la porci.

Dar pentru o infecție severă, consecințele sunt mai degrabă neplăcute, incluzând dizenterie, anemie și prolaps rectal, iar la copii pot inhiba creșterea sănătoasă. Această nouă cercetare, spun oamenii de știință, poate ajuta la furnizarea de noi instrumente pentru prevenirea acestui lucru.

De ce era răspândit tricocefalul în vremea vikingilor?

„În timpul epocii vikingilor și până în Evul Mediu, nu existau condiții sanitare foarte bune sau locuri de gătit și toalete bine separate”, spune Kapel.

„Aceste lucruri le-au oferit tricocefalilor oportunități mult mai bune de a se răspândi. Astăzi, tricocefalul este foarte rar întâlnit în partea industrializată a lumii. Din păcate, condiții favorabile pentru răspândire încă există în regiunile mai puțin dezvoltate ale lumii”, încheie cercetătorul.

Cercetarea a fost publicată în Nature Communications.

Vă recomandăm să citiți și:

Un singur gram de sare face diferența pentru milioane de atacuri de cord

Cum afectează schimbările de mediu formele ARN-ului în celulele vii?

De ce răcim vara? Cercetătorii explică pe înțelesul tuturor!

Șobolani mai proști, după ce au consumat băuturi răcoritoare timp de două luni