În cadrul a trei studii, Iosif Lazaridis, David Reich și colegii săi prezintă o istorie genomică cuprinzătoare a așa-numitului „Arc sudic”, o regiune care se întinde între Europa de sud-est și Asia de vest și care este considerată de mult timp „leagănul civilizației occidentale”.
Analiza, care a examinat ADN-ul antic recent secvențiat de la peste 700 de indivizi din întreaga regiune, dezvăluie o istorie complexă a populației, de la primele culturi agricole, până în perioada post-medievală.
Până relativ recent, o mare parte din istoria străveche a Arcului de Sud – poveștile referitoare la oamenii și populațiile sale – au fost relatate prin intermediul datelor arheologice și al miilor de ani de relatări și texte istorice din regiune.
Cu toate acestea, inovațiile în secvențierea ADN-ului antic au oferit o nouă sursă de informații istorice. Aici, în trei studii separate, cercetătorii folosesc ADN-ul antic din rămășițele a 777 de oameni pentru a construi o istorie genomică detaliată a Arcului de Sud din neolitic, până în perioada otomană.
Descoperirile oferă o descriere a migrațiilor complexe și a interacțiunilor dintre populații care au modelat regiunea timp de mii de ani și sugerează că încrederea anterioară în istoria modernă a populației și în scrierile și arta antică a oferit o imagine inexactă a culturilor indo-europene timpurii.
Primul studiu prezintă noul set de date și își concentrează analiza asupra epocii calcoliticului și a epocii bronzului (aproximativ 5000 până la 1000 î.Hr.).
Această analiză, publicată în Science, a dezvăluit schimburi genetice importante între Stepa Eurasiatică și Arcul de Sud și oferă noi informații despre originea limbii indo-europene.
Al doilea studiu prezintă primul ADN antic din Mesopotamia neolitică din epicentrul revoluției neolitice din regiune. Descoperirile sugerează că tranziția dintre fazele neolitice a fost asociată cu două impulsuri distincte de migrație.
Al treilea studiu se concentrează asupra analizei ADN-ului antic în perioada istoriei înregistrate în Arcul de Sud.
,,Studiile realizate reprezintă o piatră de hotar importantă pentru cercetarea genomică antică, oferind un set de date bogat și diverse observații care vor conduce următoarea iterație a interpretărilor istoriei umane din Eurasia de Vest”, scriu Benjamin Arbuckle și Zoe Schwandt.
Deși autorii remarcă faptul că studiile au produs ,,un set de date uluitor, inimaginabil prin amploarea sa cu doar un deceniu în urmă”, ei subliniază provocările și limitările interpretărilor, sugerând că multe dintre narațiunile explorate în cadrul celor trei studii reflectă o viziune eurocentrică asupra lumii, scrie EurekAlert.
Oamenii cu fețe similare ar putea avea și ADN-ul similar, spun cercetătorii
ADN-ul dintr-o scrisoare trimisă la un ziar a rezolvat o crimă de acum 34 de ani
ADN de insecte în ceai? Cercetătorii au găsit urme de la peste o mie de specii!