Operațiunea „Suflet Rătăcitor”: încercarea SUA de a folosi războiul psihologic în Vietnam
Armata SUA nu este străină de folosirea propagandei și a trucurilor psihologice atunci când vine vorba de desfășurarea războiului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, forțele Aliate au folosit războiul psihologic împotriva germanilor, iar până când războiul din Vietnam era în plină desfășurare, în anii 1960, trupele americane au extins utilizarea acestor tactici.
O modalitate prin care au făcut acest lucru a fost prin lansarea Operațiunii „Suflet Rătăcitor” (Wandering Soul), care s-a folosit de superstițiile și credințele vietnameze.
Dar ce a însemnat, mai exact, războiul psihologic dus de SUA în Vietnam?
Războiul psihologic în cadrul Operațiunii „Suflet Rătăcitor”
La fel ca alte culturi din întreaga lume, vietnamezii au propriile convingeri cu privire la ceea ce se întâmplă după ce moare cineva. Se crede că cei care au decedat trebuie să primească o înmormântare adecvată, altfel vor fi sortiți să rătăcească pe pământ pentru veșnicie și să le provoace nenorociri celor vii. Acest lucru este valabil mai ales pentru cei care au murit printr-o moarte violentă, departe de casă.
Armata americană era conștientă de credințele vietnameze în ceea ce privește moartea, Comandamentul SUA de Asistență Militară din Vietnam (MACV) scriind în decembrie 1969 un raport în care detalia tipurile de fantome care ar putea fi folosite în diferite campanii de război psihologic.
Oficialii au vrut să folosească aceste cunoștințe și au decis să dezvolte o operațiune care nu doar să demoralizeze Viet Congul și trupele din Armata Populară a Vietnamului (NVA), dar și să îi convingă pe soldați să dezerteze și să trădeze, povestește War History Online.
Casetele cu fantome din Saigon
Inginerii din armata SUA au petrecut săptămâni întregi înregistrând sunete fantomatice la un studio din Saigon. În plus, au fost aduși soldați din Vietnamul de Sud și dezertori din Viet Cong pentru a-și înregistra propriile sunete, pentru a crește autenticitatea înregistrărilor.
Printre sunetele înregistrate s-au numărat strigătele femeilor și ale copiilor, lovituri de gong, urlete, voci ale „descendenților” celor din Viet Cong și iterații ale unora dintre cele mai înfricoșătoare fantome din folclorul vietnamez.
Printre acestea din urmă se număra și „fantoma cu nodul care se strânge”, care avea scopul de a convinge trupele inamice să se sinucidă după ce auzeau „cổ cổ”, adică „gât” în vietnameză.
Viet Congul era țintit noaptea
Înregistrările produse în Saigon au fost folosite de către Armata și Marina SUA. Soldații redau înregistrările începând cu ora 20:00, continuând pe tot parcursul nopții, adesea de pe bărci și elicoptere „Swift” ale Patrol Craft Fast (PCF).
O infanterie specială și alți soldați pedeștri erau, de asemenea, trimiși în spatele liniilor inamice pentru a reda înregistrările prin difuzoare legate la spate sau atârnate de copaci.
Armata americană avea, de asemenea, batalioane dedicate pentru războiul psihologic. Unul a fost Batalionul 6 de Operațiuni Psihologice, care a fost inițiat în Vietnam în noiembrie 1965. Oamenii săi s-au numărat printre cei care au folosit casetele împotriva Viet-Cong-lui și a nord-vietnamezilor.
O înregistrare, numită „Ghost Tape Number Ten” (Caseta cu Fantome Nr. 10), a fost redată de obicei în zonele în care se știa că se ascund trupele Viet Cong. Se spune că înregistrările erau greu de ignorat, deoarece erau redate atât de tare încât sunetul călătorea prin tunelurile subterane care șerpuiau prin jungla vietnameză.
A avut succes războiul psihologic utilizat de SUA?
Există păreri mixte cu privire la succesul Operațiunii „Suflet Rătăcitor”. Au existat o serie de dezertări din Viet Cong în perioada în care operațiunea a fost în vigoare, printre care 150 de soldați care se temeau că vor fi uciși de tigri după ce au auzit înregistrări cu sunete de animale și alți 5 care s-au predat în timpul unui alt incident.
În rândul localnicilor au început să se răspândească zvonuri despre anumite zone bântuite, unii fermieri refuzând să muncească în apropierea locurilor unde erau difuzate casetele.
Potrivit The War Zone, casetele au fost atât de eficiente încât trupele au fost sfătuite să evite să le redea în apropierea locului unde erau staționate forțele sud-vietnameze. „Erau la fel de vulnerabili ca armata Viet Congului și nord-vietnameză”, a spus Raymond Deitch, care a comandat Batalionul 6 de Operațiuni Psihologice.
Asta nu înseamnă că Viet Congul nu știa că înregistrările erau false. Existau dovezi că conducerea inamică era îngrijorată de efectele psihologice ale casetelor și au existat cazuri în care Viet Congul a tras efectiv în trupele americane care emiteau acele sunete.
Deși acest lucru a pus inițial forțele americane în pericol, a dezvăluit și locația inamicului, permițându-le să întoarcă focul.
Vă recomandăm să citiți și:
Cel mai ciudat tanc gândit vreodată semăna cu o tricicletă uriașă