Sake este un alcool tradițional japonez fabricat din orez fermentat. Cunoscut sub numele de nihonshu (,,lichior japonez”) este băutura națională a țării și este servit în mod obișnuit în timpul ceremoniilor oficiale, al evenimentelor speciale și al sărbătorilor naționale.
De obicei, se toarnă dintr-o sticlă înaltă numită tokkuri și se bea dintr-o sakazuki, o ceașcă mică de porțelan.
Originea exactă a sake-ului este neclară, deoarece este anterioară istoriei înregistrate, dar prima producție cunoscută a băuturii a avut loc în China, aproximativ în jurul anului 500 î.Hr.
Procesul era rudimentar. Sătenii se adunau pentru a mesteca orez și nuci, scuipând conținutul într-o cadă comună, care era apoi depozitată și lăsată să fermenteze (enzimele din saliva lor ajutau la procesul de fermentare).
Această metodă a fost abandonată curând după descoperirea koji, o enzimă de mucegai care putea fi adăugată la orez pentru a începe fermentarea. Se crede că această tehnică de fabricare a berii s-a răspândit în întreaga Japonie în perioada Nara (710-794), rezultând sake așa cum îl cunoaștem astăzi.
Inițial, producția de sake a fost un monopol guvernamental, până în secolul al X-lea, când templele și sanctuarele au început să își producă propria bere.
Templele aveau să devină principalele distilerii ale băuturii timp de secole, iar până în anii 1300, sake a devenit băutura ceremonioasă a Japoniei.
În timpul Restaurației Meiji (1868-1912), noi legi au permis oricui avea resursele și capacitatea de a prepara sake să își deschidă propria fabrică de bere.
În decurs de un an, peste 30.000 de noi fabrici de bere au fost deschise în Japonia, dar, din cauza creșterii continue a impozitării producătorilor de sake, peste două treimi au fost nevoite să se închidă.
Câteva dintre fabricile de bere deținute și administrate de familii care au supraviețuit acestei perioade există și astăzi.
Îmbunătățirile în tehnologia și echipamentele de fabricare a berii au dus la creșteri uriașe ale calității și producției de sake.
Rezervoarele din oțel au înlocuit în curând butoaiele tradiționale din lemn folosite pentru fabricarea sake-ului, care erau considerate neigienice și mai puțin durabile. În această perioadă, sake reprezenta aproximativ 30% din totalul veniturilor fiscale ale țării, ceea ce a determinat guvernul să interzică alcoolul produs acasă, deoarece nu putea fi impozitat.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, penuria de orez i-a obligat pe berari să adauge alcool pur și glucoză pentru a menține sau a crește volumul, scrie The Culture Trip.
Până în prezent, 75% din sake este încă fabricat prin această metodă. În timp ce industria japoneză de fabricare a berii a început să se redreseze după război, popularitatea recentă a băuturilor spirtoase occidentale – și anume berea și vinul – a început să depășească sake-ul în vânzări și consum.
Deși în prezent în Japonia există mai puțin de 2.000 de fabrici de sake, băutura a crescut constant în popularitate peste hotare, deschizându-se fabrici de bere în America de Nord și de Sud, China, Asia de Sud-Est și Australia.
Ziua Sake-ului, o sărbătoare japoneză tradițională, care are loc în fiecare an la 1 octombrie, este acum celebrată de berari și entuziaști din întreaga lume.
Cea mai proastă băutură pentru metabolism. Cât de des o consumi?
Laptele de cocos, o băutură miraculoasă? Iată care sunt beneficiile
Băutura care îți împiedică oasele să îmbătrânească. Cât de des o consumi?
Băutura care provoacă boli cronice și îți „încetinește” creierul. Cât de des o consumi?