Religia antică pe care o aveau celții. Ce se cunoaște despre aceasta?

Religia politeistă pe care o aveau celții din Europa Epocii Fierului rămâne obscură pe fondul lipsei izvoarelor scrise, dar arheologia și relatările autorilor clasici ne ajută să punem împreună o serie de zei importanți, locuri sacre și practici de cult.

Au existat variații de-a lungul regiunilor și de-a lungul secolelor, dar trăsăturile comune ale religiei celtice includ reverența pentru plantațiile sacre și alte locuri naturale, cum ar fi râurile și izvoarele, dedicarea ofrandelor zeilor, cum ar fi alimente, sacrificii animale și (mai rar) umane, şi depunerea bunurilor valoroase şi de zi cu zi cu defunctul în morminte.

• Lenin, revoluţionarul comunist care a MURIT infectat de sifilis de o prostituată franceză. Cum a DISPĂRUT…
• „Nababul”, cel mai bogat român de la începutul secolului XX. Cum era manevrat de copiii lui?

Cu o religie condusă de druizi care nu au vrut să-și transmită informațiile pe cale scrisă, nu există texte sacre, imnuri sau rugăciuni care să supraviețuiască în înregistrările scrise. Există, de asemenea, lacune semnificative în cunoștințele noastre, cum ar fi viziunea celtică despre propriile lor origini, universul și locul lor în el, dar și soarta finală a lumii, indică World History.

Cu toate acestea, mulțumită unei combinații de studii și metodologii, avem o imagine rezonabilă, deși incompletă a zeilor, credințelor și practicilor religioase ale Europei pre-creștine.

Zeii celtici

Vechiul panteon celtic avea peste 400 de zei, dar este posibil ca aceștia să nu fi fost prevăzuți cu caracteristici umane, așa cum era cazul, să zicem, în religia antică greacă. Nici nu se poate spune cu adevărat că există un panteon de zei universali venerați peste tot în care locuiau vorbitorii de limbă celtică. Mai degrabă, celții din Europa venerau unii zei care erau venerați și în alte regiuni, dar și pe cei care erau locali.

Pentru a adăuga și mai multă complexitate unui subiect deja îngreunat de lipsa unor documente scrise de celții respectivi, oamenii din Epoca Fierului din Europa au fost influențați de zeii și practicile religioase ale culturilor anterioare și ale culturilor învecinate. În plus, când Imperiul Roman s-a extins în Europa, celții au adoptat și multe fațete ale religiei romane.

Ne aflăm pe un teren mai ferm atunci când examinăm rolul anumitor zei în cultura celtică. Inscripțiile votive, ritualurile și practicile de înmormântare indică faptul că se credea că zeii controlează umanitatea într-un fel sau cel puțin au o influență puternică asupra bunăstării oamenilor. Li s-au dat adesea puteri extinse și o multitudine de asociații, dintre care multe se suprapun cu alți zei, iar acesta este un punct de distincție între religia celtică și cele ale culturilor mediteraneene contemporane.

Supradimensionarea zeităților

Zeii celtici au fost asociați cu fenomene sau locuri naturale precum soarele, fulgerele, războiul, râurile și anumite triburi, așezări și familii. Unul dintre cei mai venerați zei a fost Lugus (care a devenit mai cunoscut sub numele de Lugh în Evul Mediu). El poate fi zeul pe care Iulius Caesar (aproximativ 100-44 î.Hr.) îl descrie ca fiind zeul celtic suprem, dar oamenii de știință nu sunt cu toții de acord asupra acestui punct de vedere. El reprezintă soarele și lumina și a fost privit ca o zeitate atotînțeleaptă și atotvăzătoare. Lugus și-a dat numele multor locuri precum Lugdunum, Lyonul modern din Franța.

Poate că zeul cel mai reprezentativ în arta celtică este Cernunnos, adesea descris drept „zeul cu coarne”. Arătat de obicei șezând și purtând coarne de cerb, el rămâne o figură misterioasă. Alți zei majori includ Sequana, o zeiță vindecătoare venerată în mod deosebit la izvorul râului Sena din centrul Franței. Brigantia a fost o zeiță importantă în Marea Britanie pe care romanii o echivalau cu Victoria. Zeița Epona era venerată în toată Europa și asociată cu caii, Esuss cu toiagul său ca un ciocan era probabil un patron al meșteșugurilor, iar Rhenus era zeul râului Rin.

Un sistem complex de zeități

Mai mulți zei au fost priviți ca un trio, reprezentând probabil trei aspecte diferite ale aceleiași divinități, un exemplu fiind cele trei zeițe-mamă, Matronae, care reprezintă individual conceptele similare de forță, putere și fertilitate. Dintre numeroșii zei locali și regionali, mulți erau asociați cu acele lucruri de interes primordial pentru societatea celtică antică de zi cu zi, cum ar fi războiul, suveranitatea, identitatea tribală, vindecarea și protecția unor grupuri specifice, cum ar fi mamele, copiii, pescarii și așa mai departe. Găsirea hranei zilnice a fost o preocupare evidentă, iar multe zeități sunt asociate cu vânătoarea și cu anumite animale, în special cele din pădure, cum ar fi mistreții și cerbii.

Pe lângă zei, animalele erau, de asemenea, importante pentru celți și probabil erau considerate sacre, în special taurul, mistrețul, cerbul și calul. Multe dintre aceste animale au fost considerate totemuri cu calități protectoare și, prin urmare, apar frecvent în desene pe arme și armuri. O altă sursă de protecție au fost amuletele, considerate că îi protejează atât pe cei vii, cât și pe cei decedați în călătoria lor în Lumea de Dincolo. Amuletele aveau rolul de a proteja de pericole (spre deosebire de talismane care aduc noroc) și se găsesc în special în mormintele copiilor și ale femeilor. Amuletele ar putea avea forme neobișnuite, cum ar fi roți miniaturale, pantofi, picioare și topoare.

Cine erau druizii?

Liderii religioși din comunitățile celtice și cei considerați intermediari între umanitate și zei erau druizii, o clasă de indivizi cunoscuți pentru marea lor înțelepciune și cunoașterea tradițiilor.

Druizii erau păstrătorii istoriei comunității și ar fi putut, de asemenea, să fi fost obligați să arunce „geissi” sau „tabuuri”, adică vrăji  asupra oamenilor, asigurând respectarea regulilor societății și includerea în activitățile religioase ale comunității. Dovezile că femeile erau druizi în antichitate sunt puține, deși nu există nicio dovadă că le-ar fi fost interzisă acest rol.

Druizii, se bucurau de un statut înalt în societatea celtică și ar fi putut sublinia rolul lor unic purtând halate lungi albe și poate, de asemenea, articole de acoperire a capului, cum ar fi căști cu atașamente de corn sau coarne. Pentru a deveni un druid pe deplin practicant a fost nevoie de mult efort, aproximativ 20 de ani de antrenament. Accentul pus pe învățarea orală între druizi.

Ritualuri și sacrificii

Ritualurile au fost efectuate în conformitate cu un program special bazat pe ciclurile naturii, astronomiei și, în special, fazele Lunii. Rugăciunile și incantațiile erau oferite zeilor. În locurile sacre se făceau jertfe votive pentru a mulțumi sau a liniști zeii sau pentru a le câștiga favoarea pentru evenimente viitoare sau pentru a evita dezastre precum războiul, foametea și seceta.

Astfel de ofrande ar putea lua forma produselor alimentare, bijuterii prețioase, arme și armuri împodobite (în special cele luate de la un inamic), sau vase de ceramică fin lucrate și, în cazul recuperării din boală, mici modele ale bolnavului sau ale părții afectate a corpului acestuia.

Adesea, obiectele prețioase erau îndoite sau rupte înainte de a fi oferite zeilor. Locurile sacre de lângă lacuri, râuri sau mlaștini au primit de obicei bunuri aruncate în ape. Săpăturile de la Anglesey, de exemplu, au scos la iveală o masă de săbii, scuturi, vârfuri de suliță, cazane, piese metalice decorative pentru echipament de călărie, lanțuri de sclavi care includ gulere și un număr mare de oase de animale.

Practici funerare

Dovezile arheologice aratî că celții credeau într-o viață de apoi. Înmormântările conducătorilor și ale indivizilor de elită (atât bărbați, cât și femei) presupuneau adesea înmormântarea decedatului împreună cu bunurile sale personale, arme, armuri, unelte, ustensile alimentare și accesorii pentru sărbătorile celtice, jocuri de societate, îmbrăcăminte suplimentară, ceramică importată și bijuterii din aur.

Decedatul, dacă era suficient de important, era adesea plasat într-o cameră căptușită cu lemn, adânc într-o movilă mare de pământ. În camera interioară, cadavrul era adesea așezat pe un vagon cu patru roți (de obicei demontat) sau pe bancă și îmbrăcat elegant.

Înmormântările în movile puteau fi pentru o singură persoană sau pentru mai mulți ocupanți adăugați ulterior. Mai multe movile au fost descoperite în apropiere una de alta, în așezările celtice majore. Înmormântările în morminte plate au înlocuit treptat folosirea movilelor.

Vă mai recomandăm și:

Monede celtice de aur numite „Cupe curcubeu” au fost găsite pentru prima oară în Brandenburg

Descoperirea unui mormânt celtic în Câmpia Dunării a scos la iveală o comoară

Mormântul unei femei celtice din Epoca de Fier, descoperit în Zürich

Cimitir celtic descoperit în Franța