În mitologia greacă, titanul Prometeu avea reputația de a fi viclean și inteligent, cel care a oferi oamenilor darul focului și priceperea metalurgiei, acțiune pentru care a fost pedepsit de Zeus, care se asigura în fiecare zi că un vultur îi consuma ficatul titanului în timp ce zăcea neputincios, legat de o stâncă.
Prometeu (însemnând „chibzuire”) a fost unul dintre conducătorii bătăliei dintre titani și zeii olimpieni conduși de Zeus pentru a obține controlul asupra cerurilor, o luptă despre care se spune că a durat zece ani. Cu toate acestea, Prometeu a schimbat partea și i-a susținut pe olimpienii învingători atunci când Titanii nu i-au urmat sfatul de a folosi viclenia în luptă.
Conform Teogoniei lui Hesiod, tatăl lui Prometeu a fost Iapet, mama lui a fost Clymene (sau Themis în alte versiuni), iar frații săi erau titanii Epimeteu, Menoetius și Atlas. Unul dintre fiii lui Prometeu a fost Deucalion, un echivalent al lui Noe, care a supraviețuit unui mare potop navigând într-un mare cufăr timp de nouă zile și nopți și care, împreună cu soția sa Pyrrha, a devenit fondatorul rasei umane, indică World Histroy Encyclopedia.
În unele tradiții ale creării omenirii, Prometeu a făcut primul om din lut, în timp ce în altele, zeii au făcut toate creaturile de pe Pământ, iar Epimeteu și Prometeu au primit sarcina de a le înzestra cu daruri pentru ca ei să supraviețuiască și să prospere. Epimeteu a răspândit generos daruri precum blană și aripi, dar, până când a ajuns la om, nu a mai rămas nimic de oferit.
Simțind milă față de starea slabă și goală a omului, Prometeu a atacat atelierul lui Hephaistos și Atena de pe Muntele Olimp și a furat focul, pe care l-a ascuns într-o tulpină goală de fenicul, pentru ca mai apoi să dea omului darul valoros care să-l ajute în lupta vieții.
De asemenea, titanul l-a învățat pe om cum să-și folosească darul și astfel a prins contur metalurgia, ajungând să fie asociat și cu știința și cultura.
Într-o versiune puțin diferită a poveștii, omenirea avea deja foc, iar atunci când Prometeu a încercat să-l păcălească pe Zeus să mănânce oase și grăsime în loc de cea mai bună carne în timpul unei mese pe Muntele Olimp, Zeus, înfuriat, a luat focul, astfel încât omul ar fi trebuit să-și mănânce carnea crudă. Prometeu a furat apoi focul ca în versiunea anterioară. Acest lucru a explicat și de ce, în sacrificiile de animale, grecii au dedicat întotdeauna zeilor oasele și grăsimea și mâncau ei înșiși carnea.
Zeus a fost revoltat de furtul focului de către Prometeu și, așadar, i-a dat Titanului o pedeapsă veșnică, ducându-l departe spre est, poate Caucaz. Aici Prometeu a fost legat de o stâncă (sau stâlp), iar Zeus a trimis un vultur să mănânce ficatul nemuritor al Titanului.
Și mai rău, ficatul creștea din nou în fiecare noapte, iar vulturul se întorcea în fiecare zi pentru a-l chinui perpetuu pe Prometeu. Din fericire pentru binefăcătorul omului, dar abia după mulți ani, eroul Hercule, când a trecut într-o zi în timpul muncilor sale celebre, a ucis vulturul cu una dintre săgețile sale.
În lucrarea „Munci și Zile” a poetului grec Hesiod ni se spune că Zeus l-a pedepsit pe om pentru că a primit focul, instruindu-l pe Hefaistos să creeze prima femeie, Pandora, din lut și prin ea toate aspectele negative ale vieții aveau să se abată asupra rasei umane, truda, boala, războiul și moartea, separând definitiv omenirea de zei.
Prometeu era venerat în Atena, în special de olari (care, desigur, aveau nevoie de foc în cuptoarele lor) și a fost o cursă anuală de torțe organizată în onoarea zeului.
Prometeu apare pentru prima dată în arta greacă într-un fildeș din secolul al VII-lea î.Hr. din Sparta și pe ceramica greacă din 600 î.Hr., fiind de obicei pedepsit. Mitul lui Prometeu și pedeapsa lui teribilă au fost temele alese de poetul tragic Eschil în „Prometeu Încătușat”.
Descoperire importantă la Templul lui Zeus din orașul antic Magnesia, în Turcia
Zeița Hera, soția geloasă și răzbunătoare a lui Zeus