Cine sunt asirienii și de ce sunt importanți pentru istorie?

Asirienii sunt un popor care a trăit în Orientul Mijlociu încă din timpuri străvechi, iar astăzi pot fi găsiți în toată lumea. Sunt bine cunoscuți pentru vastul lor imperiu antic cu orașe precum Nimrud și Ninive, dar și pentru invaziile lor feroce, inclusiv în Regatul lui Iuda și Egipt.

În cele mai vechi timpuri, civilizația asiriană era adesea centrată în orașul Assur, numit după zeul suprem al Asiriei, iar ruinele orașului sunt situate în ceea ce este acum nordul Irakului. Teritoriul controlat de asirieni era vast, întinzându-se de la sudul Irakului până la coasta Mediteranei la apogeul civilizației în secolul al VII-lea î.Hr., indică Live Science.

Înainte ca orașul Assur să-și câștige independența cu aproximativ 4.000 de ani în urmă, a fost controlat de un popor cunoscut sub numele de sumerieni, a cărui civilizație a decăzut din cauza unui amestec de probleme politice, militare și de mediu.

Perioada asiriană veche

Vechea perioadă asiriană se referă, în general, la perioada după ce Asiria și-a câștigat independența pentru prima dată, în jurul anului 2000 î.Hr. În primele două secole de la independență, Assur era un oraș axat pe comerț, potrivit lui Klaas Veenhof, profesor emerit de Asiriologie la Universitatea Leiden.

Orașul nu avea mai mult de 40 de hectare și deținea o populație între 5000-8000 de oameni, lucru care probabil i-a limitat puterea militară, a remarcat Veenhof.

Primii săi conducători nu s-au referit la ei înșiși ca la „regi” în inscripțiile lor. În schimb, ei s-au denumit „viceregenți” sau „guvernatori” ai zeului Ashur, spune Amélie Kuhrt, profesor emerit de istorie antică a Orientului Apropiat la University College London.

O parte dintr-o inscripție găsită pe scara unui templu asirian spune: „Erishum, viceregent al zeului Ashur, fiul lui Ilushuma, viceregent al zeului Ashur, a construit întreaga zonă a templului templului zeului Ashur”. Motivul pentru care primii conducători ai Asiriei au folosit astfel de titluri modeste (guvernator spre deosebire de rege) este un mister pe care savanții încă încearcă să-l înțeleagă.

Poporul asirian avea propria sa limbă

Oamenii orașului vorbeau asiriana, care este o „limbă distinctă, deși strâns legată de babiloniană, care a fost folosită în regiunile de la sud de Assur”, remarcă Karen Radner, de la catedra Alexander von Humboldt pentru Istoria Antică a Orientului Apropiat și Mijlociu, la Universitatea Ludwig Maximilian din München.

În jurul anului 1800 î.Hr., un conducător pe nume Shamshi-Adad I (uneori scris Samsi-Adad) a preluat controlul asupra orașului Assur. El a încorporat orașul într-o cantitate considerabilă de teritoriu pe care deja o controla în ceea ce este acum Irak și Siria. Spre deosebire de conducătorii anteriori din Assur, Shamshi-Adad nu a făcut nicio pretenție de modestie, ci și-a dat un titlu pe care savanții îl traduc uneori drept „rege al universului”, a scris Albert Grayson, profesor emerit de asiriologie la Universitatea din Toronto.

Imperiul lui Shamshi-Adad nu a durat mult. După moartea lui, imperiul s-a prăbușit, iar regatele Ekallatum, Ehnunna și Babilonul, toate au controlat Assur la un moment dat în perioada cuprinsă între aproximativ 1775 î.Hr. și până în 1720 î.Hr.”, a scris Shigeo Yamada, profesor de istorie la Universitatea din Tsukuba.

Perioada asiriană de mijloc

În secolul al XIV-lea î.Hr., regatul Mitanni a început să se estompeze, iar cei care se ocupau de Assur au început să afirme independența orașului. Savanții moderni numesc adesea această perioadă a noii independențe asiriene perioada asiriană mijlocie. La începutul acestei perioade, Assur-uballit I (care a domnit în jurul anului 1363 î.Hr. până în 1328 î.Hr.) a ajuns la putere și a pretins independența față de Mitanni, a scris Stefan Jacob, cercetător la Universitatea Heidelberg din Germania.

Într-o scrisoare către faraonul Egiptului, Assur-uballit I (numit și Ashur-uballit I) s-a referit la el însuși ca un „frate” al faraonului pretinzând „statut egal cu el”, a scris Jacob. Assur-uballit I a încercat, de asemenea, să folosească cucerirea militară pentru a extinde teritoriul pe care îl controla. Succesorii săi au extins și mai mult teritoriul asirian. Adad-nirari I (care a domnit în jurul anului 1305 î.Hr. până în 1274 î.Hr.) a cucerit Mitanni, preluând un regat care condusese Asiria cu un secol mai devreme.

În textele antice, Adad-nirari I susținea că a „semănat sare peste” capitala Mittani Taidu și a impus obligații de muncă supraviețuitorilor orașului. El a construit un palat peste Taidu spunând că l-a construit „de sus în jos” și că a creat o inscripție sculptată pe piatră pentru a marca controlul său asupra orașului. Adad-nirari I s-a numit și „rege al universului”, un titlu pe care îl vor folosi și viitorii regi asirieni.

Mărturii ale vechilor înregistrări

Înregistrările antice spun că succesorii lui Adad-nirari I au continuat să extindă Asiria. Asirienii au cucerit Babilonul în timpul domniei lui Tukulti-Ninurta I (1243 î.Hr. – 1207 î.Hr.) și au ajuns pe coasta Mediteranei în timpul domniei lui Tiglat-Palasar I (1114 î.Hr. – 1076 î.Hr.). Tiglat-Palasar a marcat realizarea prin aducerea înapoi a lemnului de cedru pentru proiecte de construcție, spun textele antice.

Îndemânarea și priceperea marțială a regilor asirieni au continuat să fie subliniate în inscripțiile antice. Tiglat-Palasar vorbea într-o inscripție de faptul că a „cucerit în total 42 de țări și conducătorii lor” din Orientul Mijlociu, adăugând că era un „om viteaz” cu un „arc de neegalat” care era un vânător experimentat.

Cu toate acestea, inscripțiile din vremea lui Tiglat-Palasar și ale succesorilor săi indică problemele cu care se confrunta Asiria. Orașele și civilizațiile din Orientul Mijlociu se prăbușeau pe măsură ce un grup de oameni din Marea Egee, uneori numiți „oamenii mării”, soseau în regiune, strămutând populațiile locale și prăbușind rețelele comerciale. Înregistrările asiriene indică faptul că Tiglat-Palasar și succesorii săi au luptat frecvent împotriva arameenilor. În cele două secole care au urmat cuceririlor lui Tiglat-Palasar, teritoriul Asiriei s-a contractat, dar regatul a păstrat controlul asupra Assurului și a zonelor din apropiere. Asiria nu s-a extins din nou până în secolul al X-lea î.Hr.

Perioada neo-asiriană

Perioada de timp de la sfârșitul secolului al X-lea î.Hr., când asirienii au început să se extindă din nou, până la distrugerea Imperiului Asirian în jurul anului 600 î.Hr. este adesea numită perioada neo-asiriană. În acest timp, teritoriul controlat de Asiria a atins cea mai mare dimensiune geografică.

La începutul acestei perioade de timp, Asiria pierduse o cantitate considerabilă de teritoriu. „Totuși, pas cu pas, un număr de regi asirieni nemiloși de la sfârșitul secolelor al X-lea și al IX-lea reușesc să recucerească pământurile pierdute și să restabilească puterea asiriană”, a scris Eckart Frahm, profesor de asiriologie la Universitatea Yale, într-o lucrare care a fost publicată și în „A Companion to Assyria”.

Sub Asurbanipal II (domnia 883 î.Hr. până în 859 î.Hr.), asirienii au recucerit o mare parte din teritoriul pe care îl controlaseră cândva, ajungând din nou pe coasta Mediteranei. Asurbanipal II a construit, de asemenea, un nou palat în orașul Nimrud (cunoscut și sub numele de Kalhu) și a folosit acest oraș ca o capitală a Asiriei, a scris Frahm. Această politică a regelui păstrându-se la o oarecare distanță de Assur avea să fie continuată de viitorii regi asirieni. Sargon al II-lea (domnia de la 721 î.Hr. până la 705 î.Hr.) a fondat un nou oraș numit Khorsabad, făcându-l capitala, în timp ce Sennaherib (domnia 704 î.Hr. până la 681 î.Hr.) a construit un nou palat la Ninive, mutând capitala Asiriei acolo.

Bătălia biblică

În timpul secolului al VII-lea î.Hr., conducătorii asirieni au înăbușit o serie de rebeliuni în Babilon. Între timp, un grup numit „Medes” (Medii), cu locația în ceea ce este acum Iran, a lansat și atacuri asupra forțelor asiriene.

Sub atacul a două grupuri, în timp ce încercau să-și mențină posesiunile în Occident, armata asiriană a fost supusă mai multor presiuni. Babilonienii au devenit pe deplin independenți în timpul domniei regelui babilonian Nabopolassar (domnie aprox. 625 î.Hr. până la 605 î.Hr.).

În 612 î.e.n., regele median Cyaxares (domnie cca. 625 î.e.n. până în 585 î.e.n.) a lansat un atac major asupra Ninive, pe care regele asirian Sinsharishkun (domnia cca. 622 î.e.n. 612 î.e.n.) a încercat să-l oprească. O inscripție babiloniană spunea că lupta pentru Ninive a durat câteva luni. „S-au purtat trei bătălii” în acea perioadă, în urma cărora orașul a fost luat cu asalt. Orașul a căzut și a fost distrus de armata invadatoare care a transformat orașul „în dealuri ruinate și grămezi de moloz”.

Bătăliile asirienilor

Asirienii au luptat în continuare, dar armata lor a fost treptat secătuită, iar teritoriul lor a fost distrus sau preluat. Nu este clar dacă Sinsharishkun a murit la Ninive sau cândva mai târziu într-o bătălie viitoare. Până în anul 600 î.Hr., regatul asirian fusese complet distrus.

Deși multe orașe asiriene au fost distruse sau grav avariate, unii asirieni au supraviețuit căderii. Supraviețuitorii și descendenți au trăit printr-un lung șir de conducători. În perioada de după timpul lui Iisus Hristos, asirienii s-au convertit la creștinism, o religie pe care mulți asirieni au păstrat-o până în prezent.

Astăzi, patria asiriană se află încă în nordul Irakului; cu toate acestea, distrugerea adusă de Statul Islamic (cunoscut și sub numele de ISIS, ISIL sau Daesh) a dus la moartea multor asirieni sau forțați să fugă. De asemenea, gruparea teroristă a distrus, jefuit sau a distrus puternic multe situri asiriene, inclusiv Nimrud. Poporul asirian trăiește și astăzi și poate fi găsit în toată lumea.

Vă mai recomandăm și:

Asirienii – Între Ashurnasirpal şi Andre Agassi

Test de cultură generală. Care este cea mai veche civilizație din lume?

Piramidele nubiene din Regatul Kuș, în Sudanul de azi

Dieta cu ciocolată neagră. Ce efecte are asupra creierului tău?