Fosile cu trei ochi și creier vizibil, vechi de sute de milioane de ani, au fost descoperite

Găsirea unei fosile cu trei ochi este destul de ciudată, dar descoperirea creierului și a sistemului nervos bine conservate după jumătate de miliard de ani de la moarte este visul oricărui paleontolog.

Muzeul Regal Ontario, din Canada, a anunțat nu doar o astfel de fosilă, ci 84 de fosile cu trei ochi, iar acestea vor schimba modul în care înțelegem evoluția nevertebratelor.

• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”
• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?

Șistul Burgess i-a fascinat pe biologi timp de un secol, dezvăluind apariția bruscă a numeroase forme de viață ciudate cu arhitectură corporală ce nu seamănă cu nimic din ceea ce vedem astăzi. Una dintre primele descoperiri semăna atât de mult cu o halucinație indusă de droguri, încât a fost numită Hallucigenia, iar descoperirile au declanșat un război între paleontologii cunoscuți cu privire la modul în care acestea ar trebui interpretate.

Fosile cu trei ochi, găsite într-un loc foarte cunoscut pentru astfel de descoperiri

Anunțul unor exemplare excepționale de prădător marin Stanleycaris hirpex, cunoscut anterior doar din fragmente, ar putea aduce Șistul Burgess din nou în centrul atenției. Descoperirea este publicată în revista Current Biology.

Pentru amatori, cea mai distinctivă trăsătură a acestei fosile cu trei ochi Stanleycaris este, în mod evident, ochiul său central mare de pe partea din față a capului, căruia i se alătură cei doi de pe „antenele” situate pe cele două laterale.

„Deși creierele fosilizate din perioada Cambriană nu sunt noi, această descoperire se remarcă prin calitatea uimitoare a conservării și numărul mare de exemplare”, a declarat Joseph Moysiuk, doctorand la Universitatea din Toronto.

„Putem desluși chiar și detalii fine, cum ar fi centrele de procesare vizuală care servesc ochii și urmele de nervi care intră în apendice. Detaliile sunt atât de clare încât parcă ne-am uita la un animal care a murit ieri”, spune Moysiuk, citat de IFL Science.

Radiodonți

Stanleycaris a fost un Radiodont, un ordin de animale dispărute ale căror rude vii cele mai apropiate sunt artropodele: păianjenii, scorpionii și crabii potcoavă.

Radiodonții au inclus unii dintre cei mai înfricoșători prădători ai Cambrianului, cum ar fi Titanokorys și Anomalocaris. Specimenele aveau cel mult 8 centimetri lungime, făcând din S. hirpex cel mai mic radiodont găsit vreodată, totuși mai mare decât majoritatea prăzilor sale potențiale.

„Aceste fosile sunt precum Piatra din Rosetta, ajutând la legarea trăsăturilor radiodonților și ale altor artropode fosile timpurii cu omologii lor din grupurile supraviețuitoare”, spune Moysiuk.

Fosile cu trei ochi

Cea mai remarcabilă caracteristică a creierului lui S. hirpex este că avea două componente: una legată de ochi, cealaltă de ghearele frontale. Artropodele moderne au creierul segmentat în trei sectoare, dar entomologii nu au știut până acum când și cum a evoluat organul în acest mod.

Segmentarea creierului lui Stanleycaris sugerează că artropodele ar fi avut protocerebrum și deutocerebrums atunci când s-au desprins de radiodonți, a treia parte, triptocerebrum, apărând mai târziu.

Cel de-al treilea ochi nu a fost niciodată raportat la radiodonți, dar dr. Jean-Baron Caron, supervizorul lui Moysiuk, a remarcat că „deoarece majoritatea radiodonților sunt cunoscuți doar din bucăți împrăștiate, această descoperire este un salt înainte crucial în înțelegerea modului în care arătau și trăiau”.

La o examinare mai atentă, autorii au găsit dovezi ale unor ochi plasați în mod similar la speciile cambriene descrise anterior, înrudite cu artropodele moderne. Lucrarea discută posibilitatea ca doi ochi apropiați să fi fuzionat sau ca ceea ce a fost odată un singur ochi compus să se despartă.

Obsesia pentru numere pare

Este posibil să fi existat multe exemplare de Stanleycaris hirpex în perioada Cambriană. Lucrarea descrie 268 de exemplare, dintre care aproape o treime au creier vizibil, dezvăluind S. hirpex mai detaliat decât pe orice alt radiodont.

Alte caracteristici notabile sunt un trunchi compus din 17 segmente (obsesia pentru numerele pare pare să fie un lucru post-cambrian) și aripioare de înot precum cele văzute la radiodonții mai mari.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Care este cea mai veche civilizație din lume?

Cumplita sectă de călugări care se auto-mumificau. Care erau motivele din spatele acestei practici?

Noi fotografii restaurate arată „ceața ucigașă” care s-a așternut peste Londra în 1952

O fosilă veche de 17 milioane de ani ar putea rezolva un mister evolutiv al girafelor