De ce au început oamenii să mănânce mumii egiptene? Modurile ciudate și nebunești în care febra mumiei a cuprins Europa

De ce considerau oamenii canibalismul benefic pentru sănătate? Răspunsul oferă o privire în cele mai nebunești cotloane ale istoriei europene, într-o perioadă în care aceștia erau obsedați de mumiile egiptene.

Impulsionate mai întâi de credința că rămășițele umane măcinate puteau vindeca orice, de la ciuma bubonică la o durere de cap, și apoi de ideile macabre pe care oamenii din epoca victoriană le aveau despre distracția de după cină, cadavrele bandajate ale egiptenilor antici au fost subiectul fascinației din Evul Mediu până în secolul al XIX-lea.

Credința că mumiile ar putea vindeca bolile i-a determinat pe oameni, timp de secole, să ingereze ceva cu un gust îngrozitor. Mumia, produsul creat din cadavre mumificate, a fost o substanță medicinală consumată timp de secole de bogați și săraci, disponibilă în farmacii și creată din rămășițele unor mumii aduse din mormintele egiptene în Europa.

În secolul al XII-lea, oamenii foloseau mumii măcinate pentru proprietățile lor medicinale de altădată. Mumiile au fost un medicament prescris pentru următorii 500 de ani.

Medicii prescriau cranii, oase și carne pentru a trata boli

Într-o lume fără antibiotice, medicii prescriau cranii, oase și carne măcinate pentru a trata boli, de la dureri de cap la reducerea umflăturilor sau vindecarea ciumei.

Nu toată lumea a fost convinsă. Guy de la Fontaine, un medic regal, s-a îndoit că mumia era un medicament util și a văzut mumii falsificate făcute din țărani morți în Alexandria în 1564. Și-a dat seama că oamenii puteau fi înșelați. Ei nu consumau întotdeauna mumii antice autentice.

Dar falsurile ilustrează un aspect important: exista o cerere constantă de carne moartă pentru a fi folosită în medicină, iar oferta de mumii egiptene reale nu putea satisface această cerere.

Farmaciștii și fitoterapeuții continuau să distribuie medicamente din mumii până în secolul al XVIII-lea.

Mumia, considerată medicament

Nu toți medicii credeau că mumiile uscate și bătrâne reprezentau cel mai bun medicament. Cu toate acestea, chiar și regele Angliei, Carol al II-lea, a luat medicamente făcute din cranii umane după ce a suferit o criză și, până în 1909, medicii au folosit în mod obișnuit cranii umane pentru a trata afecțiuni neurologice.

Pentru elita regală, consumul de mumii părea un medicament adecvat, deoarece medicii susțineau că mumia era făcută din faraoni. Regalitatea mânca regalitate. În secolul al XIX-lea, oamenii nu mai consumau mumii pentru a vindeca boli, ci victorienii organizau „petreceri de desfacere”, în cadrul cărora cadavrele egiptene erau desfăcute pentru divertisment la petreceri private.

Prima expediție a lui Napoleon în Egipt, în 1798, a stârnit curiozitatea europeană și a permis călătorilor din secolul al XIX-lea în Egipt să aducă în Europa mumii întregi cumpărate de pe stradă în Egipt, scrie IFL Science.

Primele evenimente de despachetare aveau cel puțin o aparență de respectabilitate medicală. În 1834, chirurgul Thomas Pettigrew a despachetat o mumie la Colegiul Regal al Chirurgilor.

Regalitatea mânca regalitate

Pe vremea sa, autopsiile și operațiile aveau loc în public, iar această despachetare era doar un alt eveniment medical public. În curând, chiar și pretenția de cercetare medicală s-a pierdut. Mumiile nu mai erau medicinale, ci palpitante. O gazdă care putea distra publicul în timp ce desfăcea mumia era suficient de bogată pentru a deține o mumie adevărată.

Emoția de a vedea carnea uscată și oasele care apăreau pe măsură ce se îndepărtau bandajele a făcut ca oamenii să se adune la aceste dezveliri, fie într-o casă privată, fie în teatrul unei societăți savante.

Petrecerile de despachetare a mumiei au luat sfârșit odată cu începutul secolului XX. Emoțiile macabre păreau de prost gust, iar distrugerea inevitabilă a vestigiilor arheologice părea regretabilă.

Apoi, descoperirea mormântului lui Tutankhamon a alimentat o nouă nebunie. Moartea subită, în 1923, a lordului Carnarvon, sponsorul expediției Tutankhamon, a fost din cauze naturale, dar în curând a fost atribuită unei noi superstiții – „blestemul mumiei”.

Ce credeau oamenii despre „blestemul mumiei”?

În 2016, egiptologul John J. Johnston a găzduit prima desfacere publică a unei mumii din 1908 încoace. În parte artă, în parte știință și în parte spectacol, Johnston a creat o reconstituire imersivă a ceea ce înseamnă să fii prezent la o despachetare victoriană.

În prezent, piața neagră a contrabandei cu antichități – inclusiv cu mumii – valorează aproximativ 3 miliarde de dolari.

Niciun arheolog serios nu ar despacheta o mumie și niciun medic nu ar sugera să mănânce una. Dar atracția mumiei rămâne puternică. Acestea sunt încă de vânzare, încă exploatate și încă sunt o marfă, scrie Marcus Harmes, profesor la Universitatea de Sud din Queensland.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Orașul din deșert care ascunde primele mumii ale lumii. Care este povestea poporului Chinchorro?

O mumie egipteană antică, uitată într-un depozit, s-a dovedit a fi o pasăre sacrificată zeului Thoth

Cele mai vechi mumii din lume sunt în pericol din cauza schimbărilor climatice

Europenii își mumificau morții mult mai devreme decât credeam. Ce indică ultimele fotografii?