Contactul uman apropiat a început cu aproximativ 3.500 de ani în urmă, iar găinile au fost inițial venerați, au descoperit arheologii.
Carnea de pui este una dintre cele mai populare mâncăruri din lume la ora actuală, cu mai bine de un miliard de păsări sacrificate anual doar în Marea Britanie. Dar, cercetătorii de la Universitatea din Exeter, Universitatea Oxford și Universitatea Cardiff dezvăluie într-un studiu recent că găinile sunt în realitate o adăugare recentă în ferme.
Înainte se credea că puii erau crescuți pentru consum începând cu 10.000 de ani în urmă, dar noile descoperiri publicate în jurnalul Antiquity arată că oamenii nu au intrat în contact direct cu găinile până în anul 1500 î.e.n., indică The Guardian.
Specialiștii s-au folosit de datarea cu carbon pentru a stabili vârsta a 23 dintre puii cei mai timpurii descoperiți în vestul Eurasiei și în nord-vestul Africii. Majoritatea oaselor erau mult mai recente decât se crezuse inițial.
„Este pentru prima dată când datarea cu radiocarbon a fost folosită la această scară pentru a determina importanța găinilor în societățile timpurii. Rezultatele noastre demonstrează necesitatea de a data în mod direct specimenele timpurii propuse, deoarece acest lucru ne permite observarea celei mai clare imagine de până acum a interacțiunilor noastre timpurii cu puii”, a declarat Dr. Julia Best, de la Universitatea Cardiff.
Găinile, originare din junglele tropicale din Asia de Sud-Est, nu au ajuns în Europa decât în jurul anului 800 î.Hr. Apoi, după ce au ajuns în regiunea mediteraneană, a durat aproape 1.000 de ani mai mult pentru ca puii să se stabilească în climatele mai reci din Scoția, Irlanda, Scandinavia și Islanda.
Experții au reevaluat resturi de pui găsite în peste 600 de locații din 89 de țări. Ei au descoperit că cele mai vechi oase ale unui pui domestic se aflau la Ban Non Wat din centrul Thailandei, datând între 1650 î.Hr. și 1250 î.Hr.
Cercetătorii spun că oamenii au intrat în contact cu păsările din junglă, care trăiau sus în copaci, în timpul cultivării orezului uscat. Strămoșii străvechi ai găinilor domestice au fost tentați să coboare din copaci atrași de orez.
Odată domestici, puii au fost transportați mai întâi în Asia și apoi în Marea Mediterană de-a lungul rutelor folosite de comercianții maritimi greci, etrusci și fenicieni timpurii.
„Această reevaluare cuprinzătoare a găinilor demonstrează în primul rând cât de greșită a fost înțelegerea noastră cu privire la momentul și locul domesticirii găinilor. Și mai interesant, arătăm cum apariția agriculturii uscate a orezului a acționat ca un catalizator, atât pentru procesul de domesticire a puiului, cât și pentru răspândirea acestuia la nivel global”, a declarat profesorul Greger Larson, de la Universitatea din Oxford.
Cercetările anterioare au arătat că puii nu au fost domesticiți inițial pentru hrană, ci ca specimene exotice. Studiile anterioare au descoperit că puii păreau să fie respectați în societatea din epoca fierului, de exemplu, și erau adesea îngropați întregi și nemăcelăriți, cu găinile lor sau uneori chiar cu proprietarii lor umani. Găinile și ouăle lor au început să fie popularizate ca hrană în timpul Imperiului Roman.
„Mâncatul de pui este atât de comun, încât oamenii cred că i-am mâncat dintotdeauna. Dovezile noastre arată că relația noastră din trecut cu găinile a fost mult mai complexă și că timp de secole puii au fost celebrați și venerați”, a declarat profesorul Naomi Sykes, de la Universitatea din Exeter.
Presiuni publice asupra membrilor Comisiei Naţionale de Arheologie