Balankanche, peștera sacră a mayașilor sau poarta către un tărâm al zeilor

Balankanche este o peșteră sacră folosită pentru ritualuri de către mayași, situată în apropierea orașului maya-toltec Chichén Itzá din Yucatan, Mexic.

Mayașii credeau că Universul era împărțit în cer, pământ și lumea subterană, în care peșterile funcționau ca un portal sau o poartă către Xibalba, un tărâm subteran condus de zeii mayași ai morții și de ajutoarele lor.

• Lenin, revoluţionarul comunist care a MURIT infectat de sifilis de o prostituată franceză. Cum a DISPĂRUT…
• „Nababul”, cel mai bogat român de la începutul secolului XX. Cum era manevrat de copiii lui?

Balankanche este o astfel de peșteră venerată, în care sistemul accesibil actual se întinde pe o lungime de aproximativ 13 kilometri prin roca calcaroasă solubilă.

În perioada Clasicului terminal, nivelul freatic era cu cel puțin șase metri mai jos decât în prezent, ceea ce le permitea mayașilor să se aventureze mai mult în sistemul de peșteri pentru a efectua ritualuri sacre.

În plus, mayașii au construit un cvadrilater de structuri de zidărie în jurul intrării în peșteră.

„Drumul alb” al pelerinilor mayași

Acestea au fost demolate în anii 1950, când au fost extrase cu buldozerul pentru umplerea drumurilor.

Peștera era, de asemenea, legată de Chichén Itzá printr-un „drum alb” în limba mayașă yucatecă, un drum pavat ridicat care era probabil folosit ca traseu sacru pentru pelerinii mayași.

Peștera a fost explorată pentru prima dată de arheologi în 1905, dar amploarea lui Balankanche a fost conștientizată pentru prima dată în 1959, când José Humberto Gómez a descoperit o serie de pasaje sigilate în spatele unui blocaj.

Acesta a ajuns la o cameră numită altarul păgân al Ceiba (Copacul Lumii), care conține o coloană de calcar formată prin fuziunea unei stalactite cu o stalagmită care seamănă cu un copac mare.

Peștera, închinată zeului mayaș al ploii și al agriculturii

În jurul formațiunii, mayașii au lăsat ofrande constând în borcane de ceramică, unelte de piatră, scoici și spirale de fus.

Arheologii cred că închinarea a fost asociată cu Chaac, zeul mayaș al ploii și patron al agriculturii. În mod normal, Chaac este reprezentat cu un corp uman care prezintă solzi de reptilă sau de amfibian și cu un cap non-uman care are colți și un nas lung și pendular.

El poartă adesea un scut și un topor cu fulgere, toporul fiind personificat de o divinitate foarte apropiată, Zeul K, numit și Bolon Dzacab în Yucatec, scrie HeritageDaily.

În perioada postclasică, cultul a fost asociat cu omologul toltecilor, Tlaloc, un membru al panteonului de zei din religia aztecă, care era zeul suprem al ploii, al fertilității pământului și al apei. Tlaloc este asociat, de asemenea, cu peșterile, izvoarele și munții, mai ales cu muntele sacru în care se credea că locuiește.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Mayașii își împodobeau dinții cu nestemate, iar practica antică avea o semnificație aparte

Sute de rămășițe de animale, găsite în depozitele rituale de la ospețele antice ale mayașilor

Cea mai veche dovadă a calendarului mayaș a fost găsită într-o piramidă din Guatemala

Arheologii explorează un oraș mayaș scufundat. Ce au descoperit?