Un fragment din asteroidul care a ucis dinozaurii ar fi fost găsit de cercetători

Un mic fragment de asteroid care ar putea fi cel care a lovit Pământul în urmă cu 66 de milioane de ani a fost găsit prins în chihlimbar, o descoperire pe care NASA a descris-o drept „uimitoare”.

Aceasta este una dintre numeroasele descoperiri uluitoare dintr-un sit fosil unic din formația Hell Creek din Dakota de Nord, SUA care a păstrat rămășițe ale momentului cataclismic care a pus capăt erei dinozaurilor.

Fosilele dezgropate acolo includ pești care au aspirat resturi aruncate în timpul loviturii, o țestoasă străpunsă de un băț și un picior care ar fi putut aparține unui dinozaur care a asistat la lovitura asteroidului.

Povestea descoperirilor este dezvăluită într-un nou documentar numit „Dinosaur Apocalypse”, prezentat de naturalistul Sir David Attenborough și paleontologul Robert DePalma.

Acest fragment de asteroid a adus cea mai nefericită zi pentru dinozauri

DePalma, cercetător postuniversitar la Universitatea din Manchester din Regatul Unit și profesor adjunct în departamentul de geoștiințe al Universității Florida Atlantic, a început să lucreze la Tanis, așa cum este cunoscut situl fosilelor, în 2012.

Câmpiile prăfuite și expuse contrastează puternic cu modul în care ar fi arătat situl la sfârșitul perioadei Cretacice. Pe atunci, Vestul Mijlociu american era o pădure tropicală mlăștinoasă, iar o mare interioară care a dispărut între timp, cunoscută sub numele de Western Interior Seaway, curgea din ceea ce este acum Golful Mexic până în Canada.

Unde a fost găsit acest fragment de asteroid?

Tanis se află la peste 3.200 de kilometri distanță de craterul de impact Chicxulub lăsat de asteroidul care a lovit în largul coastei Mexicului, dar descoperirile inițiale făcute în acest sit l-au convins pe DePalma că locul oferă dovezi rare despre ceea ce a dus la sfârșitul erei dinozaurilor.

Situl găzduiește mii de fosile de pești bine conservate, despre care DePalma credea că au fost îngropate de vii de sedimentele deplasate pe măsură ce un corp masiv de apă provocat de lovitura de asteroid s-a propagat în marea interioară.

Spre deosebire de tsunami, căruia îi pot lua ore pentru a ajunge pe uscat după un cutremur pe mare, aceste corpuri de apă în mișcare, cunoscute sub numele de seișuri, au izbucnit instantaneu după ce asteroidul masiv s-a prăbușit în mare.

DePalma este sigur că peștele a murit într-o oră de la lovitura asteroidului și nu ca urmare a incendiilor masive sau a iernii nucleare care a venit în zilele și lunile care au urmat. Asta pentru că „sferulele de impact” (bucăți mici de rocă topită aruncate din crater în spațiu unde s-au cristalizat într-un material asemănător sticlei) au fost găsite în branhiile peștilor. Analiza fosilelor de pești a dezvăluit, de asemenea, că asteroidul a fost lovit în primăvară.

Ca-n poveștile cu Sherlock Holmes

„Dovezile au început să se strângă și să schimbe povestea. A fost o progresie de indicii ca o investigație de-ale lui Sherlock Holmes”, a spus DePalma.

„Oferă o poveste detaliată a ceea ce se întâmplă imediat după impactul unui fragment de asteroid și ajungi să obții o resursă atât de bogată pentru investigații științifice”, a continuat el.

Multe dintre cele mai recente descoperiri dezvăluite în documentar nu au fost publicate în reviste științifice.

Michael Benton, profesor de paleontologie a vertebratelor la Universitatea din Bristol, care a fost consilier științific pentru documentar, a spus, deși este o „chestie de convenție” faptul că noile afirmații științifice ar trebui să treacă printr-o evaluare inter pares înainte de a fi dezvăluite la televizor, el și mulți alți paleontologi au acceptat că situl fosilelor reprezintă într-adevăr „ultima zi” a dinozaurilor.

„Unii experți au spus ‘ar putea fi ziua de după sau cu o lună înainte… dar eu prefer cea mai simplă explicație, și anume că documentează într-adevăr ziua în care asteroidul a căzut în Mexic”, a spus el.

Originile cosmice

Cele mai multe dintre sferulele de impact sticloase care i-au dezvăluit pentru prima dată lui DePalma amprentele impactului asteroidului sunt conservate ca argilă ca urmare a proceselor geologice petrecute de-a lungul a milioane de ani. Cu toate acestea, DePalma și colaboratorii săi au găsit și câteva sferule care au aterizat în rășină de copac pe suprafața unui buștean în acea zi fatidică și au fost conservate în chihlimbar.

„În acel chihlimbar am localizat o serie de sferule care practic au fost înghețate în timp, pentru că, la fel ca o insectă în chihlimbar, care este perfect conservată, atunci când aceste sferule au intrat în chihlimbar, apa nu a putut ajunge la ele. Nu s-au transformat niciodată în nămol și sunt perfect conservate”, a spus el.

„Este ca și cum te-ai duce înapoi în timp cu o eprubetă și ai obține o mostră de la locul impactului, apoi ai salva-o pentru știință”, a spus DePalma.

Material meteoritic

Ei au reușit să localizeze o serie de mici fragmente de rocă netopite în interiorul sferulelor de sticlă. Cele mai multe dintre aceste fragmente minuscule de rocă erau bogate în calciu, probabil din calcarul de sub Peninsula Yucatan, a spus DePalma.

„Dar două dintre acestea erau extrem de diferite ca compoziție. Existau vârfuri de crom și nichel și alte elemente care sunt comune doar în materialul meteoritic și acel fragment de meteorit, pe baza analizei noastre preliminare… este aproape sigur de origine cosmică”, explică DePalma.

El a spus că speră să poată confirma materialul din care a fost făcut asteroidul și locul lui de origine, eforturi care au atras atenția NASA; DePalma și-a prezentat concluziile în luna aprilie la Centrul de Zbor Spațial Goddard al NASA din Greenbelt, Maryland.

„Acest exemplu a ceea ce ar putea fi un mic fragment de meteorit, probabil doar câteva micrograme; ar fi uimitor ca o înregistrare a acestuia să se fi păstrat”, a spus Jim Garvin, cercetător la Goddard, care studiază craterele de impact de pe Pământ și de pe Marte.

Cercetările privind sferulele îngropate în chihlimbar nu au fost publicate într-un jurnal evaluat de colegi. În timpul evaluării inter pares, oamenii de știință oferă un feedback riguros asupra muncii celuilalt pentru a se asigura că aceasta îndeplinește toate condițiile. DePalma a spus că o lucrare revizuită de colegi cu privire la constatările preliminare va fi publicată „în următoarele luni”.

Nu doar un fragment de asteroid, ci și un picior de dinozaur

Un picior de dinozaur conservat excepțional, cu pielea intactă, este o altă descoperire din situl Tanis care apare în documentar.

Foarte puține fosile din perioada Cretacicului au fost găsite în rocile superioare ale înregistrării geologice și este posibil ca membrul (care aparține unui Thescelosaurus, un mic dinozaur erbivor descoperit de DePalma și colegii săi) să fi murit chiar în ziua în care a căzut asteroidul pe Terra. Conservarea țesuturilor moi, cum ar fi pielea, sugerează că corpul său nu a avut timp să se descompună înainte de a fi îngropat în sediment.

„Singurele două scenarii acceptate aici sunt că a murit în explozie sau că a murit imediat înainte (de căderea asteroidului), dar atât de aproape în timp încât într-adevăr nu a avut timp să se degradeze. Acesta nu a murit cu ani înainte, ca mai apoi să fie refăcut. Asta nu se întâmplă cu țesutul moale de genul ăsta”, spune DePalma.

Analiza detaliată a oaselor picioarelor dinozaurului ne-ar putea spune ce condiții existau în perioada premergătoare impactului, relatează CNN.

Alte descoperiri din Tanis

Alte descoperiri interesante din sit includ un ou fosilizat de pterozaur, primul găsit în America de Nord. Acesta ne arată că ouăle reptilelor zburătoare uriașe erau moi ca cele ale multor reptile de astăzi. O țestoasă fosilizată cu un băț înfipt în corp este o dovadă că creatura a pățit acest lucru în timpul sosirii valului de apă dezlănțuit de căderea asteroidului.

Lucrarea desfășurată la Tanis nu numai că dezvăluie cu detalii uluitoare ce s-a întâmplat în ziua în care a căzut asteroidul, ci oferă și o perspectivă asupra unui eveniment care a provocat o extincție în masă și a modului în care s-a desfășurat ulterior această extincție. DePalma speră că acest lucru va oferi un cadru de gândire pentru criza climatică de astăzi.

„Înregistrările fosile ne oferă o fereastră către detaliile unui pericol la scară globală și reacția biotei Pământului la acest pericol. Ne oferă… un glob de cristal prin care putem privi înapoi în timp și ne permite să aplicăm acest lucru la criza ecologică și de mediu de astăzi”, a spus DePalma.

„Este atât uimitor, cât și un beneficiu pentru noi. Pentru că, studiind acest eveniment de impact mai în detaliu, putem fi mai bine pregătiți să avem grijă de lumea noastră chiar acum”, a concluzionat DePalma.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum au supraviețuit gândacii asteroidului care a ucis dinozaurii?

Sulful de la asteroidul care a ucis dinozaurii a cauzat mai multă răcire globală decât se credea

Un asteroid uriaș a lovit Groenlanda la doar câteva milioane de ani după dispariția dinozaurilor

O broască țestoasă străveche din Transilvania a supraviețuit extincției dinozaurilor